oct. 4

Brno: Muzeul tehnic

Muzeu tehnic Brno Dupa sute de km parcursi pe drumurile Cehiei, ne-am hotarat sa mai facem un ultim popas si sa vizitam un ultim obiectiv aflat pe teritoriul acestei tari: Muzeul tehnic din Brno. Un muzeu care parea atractiv la prima vedere, avand in vedere ca atat eu, cat si partenerul meu de calatorie suntem pasionati de tehnologie si intelegem ca aceasta ne-a schimbat viata in bine de-a lungul anilor.

Intins pe trei etaje, chiar patru as putea spune, daca punem la socoteala si subsolul, contine o gama extrem de variata de produse. De la masini si motociclete, pana la sectiuni ale motoarelor cu reactie sau pompe si instalatii de mari dimensiuni. Cel mai mult mi-a placut faptul ca cei care stateau de paza erau dornici sa te ajute, sa iti explice si sa iti povesteasca despre istoria fiecarui lucru. Din pacate nu prea stiau engleza si dialogurile erau foarte bizare.

Cu toate acestea, unul din ei a fost la fel de insistent ca cersetorii de pe la noi care nu te lasa deloc in pace. Se vedea pasiunea in ochii lui. Mi-a aratat intai tipografiile folosite in trecut pentru publicarea paginilor scrise in limbajul Braille. Mi-a aratat cum o masina de scris cu doar 6 taste putea scrie foarte usor in limbajul respectiv, fiecare tasta punand un punct intr-o anumita pozitie, iar combinatiile lor realizand caracterele acestui limbaj.

Cand credeam ca am scapat de el, i-a pus Danei un telefon cu disc in mana si a format un numar, iar in cabina telefonica aflata la cativa metri distanta, un telefon cu fise se auzea sunand. Nu am scapat de el pana nu m-am dus sa raspund. Am incercat sa ii spun ca in copilarie am avut astfel de telefon cu disc si stiu ce inseamna o galena, dar nu ne-am inteles din semne. Ceea ce era cu adevarat interesant era ca cele 3-4 telefoane erau legate intr-o centrala si aceasta era si ea expusa acolo. Era extraodinar de interesant sa vezi cate rotite se invart in momentul in care formezi o cifra de pe disc-ul telefonului si cate mecanisme se misca, pentru ca la final firele telefonului tau sa fie legate la firele telefonului de la celalalt capat.

Sa va mai spun dupa aceea ca nu intelegeam ce e cu un fel de lemn gaurit si a scos doua bete si a inceput sa bata la el ca la un fel de toaca din manastirile noastre? Nu cred ca mai are rost. Dupa aceea am parasit sectiunea lui si nu ne-a putut urma.

Sunt atatea lucruri faine pe care le-am vazut in muzeul respectiv si am facut atat de mult poze, incat cred ca voi avea material pentru inca alte 20-30-50 de articole. La un moment dat, in una din sectiunile muzeului, era amenajata o strada cu atelierele din vechime: bacania, cizmaria, croitoria, birtul, atelierul auto, toate se regaseau pe aceasta strada. M-am simtit extraordinar si in acea sectiune a muzeului.

Ma opresc aici, va pun poze, destul de multe si sper eu sa gasesc timpul necesar sa revin separat asupra unor exponate ale muzeului. Daca ajungeti vreodata in Brno (sau sunteti pe la munca pe acolo, stiu cei de la IBM mai bine de ce zic asta) atunci e pacat sa nu va rupeti cateva ore si sa-l vizitati.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. :)))) asta cu limba engleza si cehi am uitat sa iti zic ca trebui sa te pregatesti sa dai mult din maini. Tot e bine ca (uni) sau chinuit sa va explice …. de obicei cind intrebam ceva in engleza intr-un magzin vinzatorul o rupea la fuga de zici ca vroiam sa ii fur ceva …. si de acolo am invatat sa dau din maini bine cind vreau sa cumpar ceva … mai greu era daca trebuia sa iei bani nu sa ii dai … atunci chiar trebuia „facultate” de dat din maini

Comentariile sunt inchise.