Posted by Adevarul e ca nu vei sti niciodata; si chiar daca simti asta, niciodata nu esti pregatit cu adevarat pentru ceea ce urmeaza, pentru ca oricat de multe ai invatat, drumul pe care il urmezi e unul plin de surprize, evenimente neasteptate si provocari pe care trebuie sa le depasesti pentru a putea merge mai departe. In asta consta pana la urma antreprenoriatul.
Asa ca, daca simti ca nu a venit inca momentul sa incepi sa te ocupi de antreprenoriat, dar vrei sa faci pasul asta, sfatul meu e sa nu mai astepti, pentru ca asteptarea si amanarea nu aduc cu ele nimic bun. Incepe de azi sa lucrezi la planul de afaceri, la primii pasi pe care trebuie sa-i faci pentru a vinde produsul sau serviciul tau. Asta nu inseamna neaparat sa renunti la job, dar trebuie sa iti aloci zilnic un timp pentru afacerea ta, sa incepi sa o creionezi pe hartie, iar apoi, incet, incet sa o dezvolti si sa o aduci la lumina.
Incepe cu pasi mici, nimeni nu iti va recomanda sa faci salturi mari si sa te avanti in necunoscut, stiind riscurile acestui drum. Cei care fac asta sunt putini, ei sunt adevaratii temerari in antreprenoriat si nici ei nu cad intotdeauna in picioare.
Cel mai important este sa iti asumi faptul ca vrei sa faci sau nu pasul spre acest drum si sa iti asumi asta. Daca decizi sa nu faci asta, macar nu te pacali singur si nu spune ca nu esti inca pregatit, ca o sa il faci mai incolo. Asuma-ti faptul ca nu vrei sa faci sacrificiile necesare acestui drum si cu asta basta. Daca decizi sa faci asta, atunci asteapta-te la tot felul de obstacole dificile si de provocari. Partea buna e ca, odata ce treci prin aceste probleme, fie ca le rezolvi sau esuezi, experienta ta se mareste. Sunt antreprenori care au inchis 4-5 companii inainte de a avea cu adevarat succes, iar in cazul meu, chiar daca inca rezist cu propria companie infiintata in anul 2002, pot sa va garantez ca am facut toate greselile posibile in antreprenoriat. Imi spun mereu ca daca nu as fi facut macar cateva dintre ele, probabil as fi fost azi mult mai departe.
Daca va intrebati cum de nu am esuat pana acum, raspunsul e unul destul de simplu, pur si simplu nu am luat niciodata in calcul varianta asta. A fost ceva de genul, mai repede mor eu, decat sa moara firma. In cazul meu, toate sperantele de mai bine erau legate strict de ea, daca as fi renuntat la ea, era echivalentul la a renunta la toate visele mele, iar asta nu a intrat niciodata pe lista de optiuni viabile. Intr-un fel stiu ca am avut un mare esec in 2007, cand lucrurile nu mergeau bine si a trebuit sa ma angajez, dar in paralel, cu sacrificii si multa sustinere financiara din partea mea, firma a rezistat, a incercat sa creasca si sa se dezvolte.
Lucrurile au devenit mult mai reale in ultimele 4 luni, cand in lipsa unui back-up din veniturile salariale, a trebuit si trebuie in continuare sa ma descurc doar cu banii firmei. Nu e usor, deocamdata lucrurile merg bine, dar stiu ca oricand, in orice moment, viata iti poate aduce si ape mai tulburi, de aceea ma chinuiesc sa construiesc o corabie indeajuns de mare, astfel incat sa nu fie scufundata de primul val mai mare care se abate asupra ei.