Mergand zilnic cu trenul, am parte de multi oameni care stau in jurul meu, uneori ma amuza discutia telefonica a unei tipe care vorbeste prea tare si ii povesteste prietenei ei ce a facut aseara, alteori vad discutii interesante sau controversate. Dar ma jur ca vineri seara am avut parte de cel mai ciudat grup de oameni din viata mea. Atat de ciudat, incat ma intrebam daca tot ce se intampla in jurul meu e real sau e doar produsul imaginatiei mele.
Ma asezasem linistit pe canapea, imi scosesem laptopul sa mai scriu ceva pe blog si asteptam plecarea trenului cand a aparut ea, personajul principal, insotita de 5 baieti. Ca descriere, ea nu parea sa aiba mai mult de 30 de ani, poate mult mai tanara, dar petrecerile si noptile nedormite si-au spus cuvantul; ei – un grup vesel si destul de colorat de studenti, sau asa am presupus eu, ca sunt studenti. Oricum, nici ea, nici ei nu mi-au atras atentia cu ceva, in primele momente.
Am inceput sa devin mai atent la ei, cand unul din ei a inceput sa spuna ca ii e asa rusine, ca nu mai are niciun ban si ca trebuie sa apeleze la ei, iar un altul a zis ca las’ ca aranjam cu nasu’. Un al treilea a intervenit, ca nu se poate aranja cu nasu’ fiind un tren particular. Eram chiar curios ce urma sa se intample, asa ca am zis ca trebuie sa fiu atent cand vine nasu’, ce vor face acesti indivizi si mi-am vazut de treaba mea.
Cand a aparut nasu’, unul avea 20 de lei in mana, a baiguit ceva, nu am inteles care cum ce vroiau, pentru ca, in urmatorul moment, ea scoate un portofel din geanta si spune ca plateste ea pentru toti. Atunci am inceput sa analizez mai bine personajele.
Ea era imbracata intr-o rochie neagra, destul de scurta si mulata, cu ceva bluzita cu manecute albastre si cu niste manusi albastre de piele in maini. Asta a fost primul lucru care mi s-a parut ciudat, desi, daca as fi stiut discutiile care urmeaza, as zice ca asta e doar o parere personala. Langa ea, in stanga, un tip mai inalt si care – ma grabeam eu sa trag concluzia ca – e prietenul ei, in dreapta un rom si inca unul. Langa mine, alti doi de ziceai ca-s aurolaci, prapaditii.
Apoi au inceput discutiile, cel de langa mine s-a uitat la blugi si a inceput sa se vaite: „bah, ce nesimtit e Viorel…. uite ce blugi naspa mi-a dat, nu putea sa imi dea si mie unii mai ca lumea!„. Ok?!?!?! Omul a ramas fara haine, cumva, in Romania se fura, la baute le pierzi si pe alea de pe tine, se mai intampla, era fun, dar se poate intampla.
Apoi, mai discuta ei ce mai discuta si, la un moment dat, le zice ea, „mah, eu am impresia ca voi aseara mi-ati aruncat sutienul pe geam… ” si atunci am facut ochii mari, dupa care sta si se gandeste putin si continua „si stiti ce… am o banuiala ca l-ati aruncat saptamana trecuta cand mi-ati aruncat si lingurile si …„.
Si eram „OMG… ce se intampla la astia in casa/camin/…”.
Apoi aveau glume cu ala de langa mine, veriga lor slaba dupa cate mi-am dat seama, ca tot bea omul apa dintr-o sticla si il intrebau cand merge sa se pi**, dupa care la un momnet dat il intreba tipa daca mergem la wc si pleaca amandoi. Si iar am facut ochii mari, de ce trebuia sa se duca tipa cu el la wc, in fine am zis ca vor sa si-o traga poate sau sa fumeze dar nu, l-a condus pana la wc, iar ea a ramas afara. Dupa ce a iesit, a luat-o in brate putin dupa care s-au intors. Aha, deci prapaditul asta de langa mine trebuie sa fie prietenul ei.
Au mai stat ei ce au mai stat si au povestit niste bancuri porcoase si stupide, dupa care au inceput sa faca misto de geaca astuia de langa mine, asa am realizat si eu ca geaca e de fata si ca nici aia nu era a lui. Nu am fost in stare sa-mi dau seama ce se intamplase cu hainele lui, dar era clar ca ramasese chiar si fara hainele de pe el.
Apoi ii intreaba el, „va mai aduceti aminte saptamana trecuta cand m-ati legat cu scoci de wc?” si eram iar „WTF, astia o tin in betii non stop”.
Mai trec cateva minute si isi scoate telefonul sa asculte muzica, spre linistea mea nu erau manele, era o melodie rock, cantata pe scena aparent normala, pana am inceput sa ascult versurile „Tza, tza, tza … caprita ta….”
Ala a fost momentul in care am inceput sa ma intreb daca am fumat eu ceva, pentru ca lucrurile deveneau bizare, deja faptul ca ea dupa ce a vorbit cu cineva la telefon si-a bagat telefonul in san la sutien sau alte mici gesturi parca nici nu mai contau. Totul devenea ireal. As mai fi stat, dar se apropia gara Ploiesti Vest si trebuia sa cobor. Pe trotuar, asteptand tramvaiul, radeam singur de nebun, incercand sa imi amintesc discutiile lor. S-au dus cu Dumnezeu, ca tare ciudati erau.
Si totusi, pentru a ma convinge ca totusi nu e nimic ireal in povestirea mea si doar franturi ale unor discutii mult prea bizare, am cautat melodia si, cu putin noroc, am dat de ea, va invit sa o ascultati:
P.S. In caz ca vreunul din ei ajunge pe blog si vede articolul (au vazut blogul scris si pe laptop si pe tableta si poate sunt curiosi), il rog sa-mi lase si mie niste explicatii, sunt sigur ca in spatele franturilor de dialog surprinse de mine exista o explicatie.
P.S. 2. Cred totusi ca melodia mea era rock si nu hip-hop, dar si asta de mai sus e la fel de bizara. Sau neuronii mei erau atat de bulversati, incat nu au mai facut diferenta.
:)) chiar ca ciudat…cateodata as vrea sa fac si eu naveta doar pentru povesti de genul acesta.
si mie mi se intampla sa surprind in special pe tren povesti si franturi de discutii care par de-a dreptul bizare.
haslie intamplare :))