Va povesteam saptamana trecuta ce am patit in aeroport, dar inca nu ati vazut nimic, in avion a fost comunicarea perfecta intre mine si domnisoara stewardesa, mult prea draguta ca sa pot sa-i mai zic ceva dupa ce m-a servit cu zambetul pe buze.
Deci cum va povesteam…
Trecea de la un pasager la altul si ii intreba ce doresc, unii spuneau ca vor cafea, altii apa, altii vin sau chiar bere. Asteptam cu emotie sa-mi vina randul, ca m-am prins eu repede ca nu stie deloc romaneste. Si iata ca imi vine randul, se uita la mine, zambeste frumos si ma intreaba ceva, ea stie ce, presupun ca ceva de genul „Va servesc cu ceva?”.
– Cola, spun eu sec, incercand sa nu amestec alte cuvinte care sa o bulverseze.
– Ein cola?
– Ja. Ein cola. O dau eu pe germana, in speranta de a o impresiona.
Si imi intinde zambind un pahar cu apa.
Initial am zis ca asa o fi traditia pe linia asta aeriana. Ca la majoritatea celor carora le dadea cafea, le cam baga sub nas si un pahar cu apa, de parca ar fi avut de facut norma la numarul de pahare cu apa servite. Am luat zambitor paharul cu apa, am spus „danke” si ma asteptam sa imi dea si paharul cu cola, dar a plecat zambind mai departe la urmatorul rand.
M-am uitat la pahar, m-am uitat dupa ea. Asta o fi cola nemteasca, imi zic eu, si mi-am continuat calatoria.
:)) Trebuie sa ceri : Wein.
Las ca la intoarcere unul mai destept a cerut bere, ca aia nu o tin la vedere sa sti ca e posibil sa ceri si asa ceva. Dupa ala, sa vezi ce carau cei de la Lufthansa berile pe la toti. Ca 5 din 6 cereau „beer” dupa aia. Au fost cazuri care au cerut-o si pe a doua chiar. Avion plin de romani 🙂