Posted by Daca am fost vreodata mai haotic in viata mea decat acum nu stiu, in mod sigur nu imi amintesc. Dupa cum uni stiu, alti nu, am schimbat statutul meu de director cu unu de angajat al unei companii din Bucuresti.
Azi la pranz ziceam ca imi dau demisia, ca nu sunt in stare sa pricep niste rahaturi simple si ca asta este sunt prost si nu am ce face, porma cateva ore mai tarziu m-am mai luminat putin si eram in extazul micului succes de a fi reusit sa le dau de cat. Oricum e foarte greu, si parca le pricep mai greu ca niciodata. Desi nu exista nici un fel de presiune din partea cuiva din conducere, eu insumi aplic un stres imens datorita faptului ca lucrurile care ar trebuii sa le pricep sunt elementare. E ca si cum nu as reusii sa invat tabla inmultiri, si uneori ma simpt ratacit intr-un ocean de necunostinte. Uneori mai vad cate un butoi plutind deasupra apei care ma umple de sperante. Proiectul la care ar trebuii sa lucrez se asemana cu proiectele la care am lucrat in ultimi ani, doar ca la alt nivel. Asta ma face sa fiu in extaz, sa lupt din toate puterile pentru a reusii sa le vin de hac micilor probleme de programare. Dupa, vine iar un moment de „sinucidere” in care ma simt un mare incapabil.
Oricum se stie ca nu prea pierd razboaie, si acest razboi adresat inteligentei mele este unul destul de dur, dar premiul pus in joc este enorm (si nu e vorba de salariu aici) ci de sansa de a participa la niste proiecte de nivelul sa zicem (Google Analytics).
Oricum pana acolo mai e drum lung, si multe lupte de dus. La finalul luptei voi putea spune ca Haotik este un invingator sau un ratat. Eu sper sa reusesc desi nu mai am creierul care il aveam la 20 de ani.
multa bafta … oricum razboaie mai pierzi si tu … cum pierde toata lumea. Eu zic si ca faptul ca te-ai angajat e defapt rezultatul unui razboi pierdut …