Posted by O initiativa foarte faina si care nu ma asteptam sa se intample atat de aproape de Ploiesti; chiar ma intrebam initial daca este vorba de comuna Sirna pe care o stiu eu, sau alta, prin alt capat al tarii. Asadar, pentru cei care inca mai au frica de a zbura, se intampla acest eveniment menit sa te scape de aceasta frica de zbor, eveniment ce include si un zbor cu avionul pentru trei dintre participanti.
Atentie, numarul de locuri este limitat, sunt doar 20 de locuri la acest eveniment, iar pentru inscriere si mai multe detalii viziteaza pagina dedicata evenimentului aici. Evenimentul are loc pe data de 9 aprilie 2022, incepand cu ora 9.30.
Pana acum, in cei 5 ani de activitate ai asociatiei, au avut loc 8 astfel de ateliere, peste 500 de participanti care au fost ajutati sa aiba parte de o calatorie aviatica mai linistita.
Eu zic ca e un moment bun de networking, de a invata mai multe despre avioane, aviatie si siguranta zborului. De asemenea, arunca o privire si pe zborcadou.ro, poate vreti sa faceti o surpriza placuta (sau neplacuta, depinde de frici) cuiva drag.
Despre frica mea de zbor
Am sa va dezamagesc, nu mi-e frica de moarte, nu mi-e frica de zbor, nu mi-e firca sa sar cu parasuta (doar ca nu am avut inca ocazia sa o fac) si exemplele pot continua. In general, obisnuiesc sa spun ca nu mi-e frica de nimic, dar toti avem fricile noastre care ne bantuie mai mult sau mai putin. La vremea cand am comentat asta intr-o postare despre frici, acum cativa ani, coach-ul meu de atunci mi-a raspuns: „Atunci da-ti demisia” si ala a fost momentul in care mi-am dat seama ca totusi toti avem niste frici, poate doar alte genuri de frici. Oricum, cateva luni mai tarziu am rezolvat-o si pe asta cu demisia.
Imi doresc sa zbor? Da!
Primul zbor cu un avion comercial a fost momentul in care mi-am dat seama cu adevarat despre ce au reusit sa faca oameni ca Vuia, Coanda si altii. Iar la zborul din Amsterdam (puteti vedea inregistarea aici) cel mai fain moment a fost nu cand am facut eu un loop tinand maneta, ci cand la 3000 de metri s-a intors avionul invers si puteam vedea planeta „deasupra” capului meu. Asta mi-a ramas in minte pentru totdeauna, momentul ala cand aveam senzatia ca am o planeta „sus” pe cer si puteam sa vad casele si drumurile si masinile de undeva de „jos” de pe „pamant”. Sper ca intelegeti ca e vorba de perceptie si nu de realitate, de aceea am folosit din plin ghilimelele.