Pana de curand acest cuvand nu imi spunea nimic, ceea ce mi-a trezit interesul a fost cele cateva cuvinte spuse de managerul firmei la plecare cand a zis ceva de genul: „sunt deja cam in urma cu planurile personale” si plecarea lui din cadrul companiiei sa datorat faptului ca se muta la Iasi (e original de prin partile alea)
Asta ma facut sa ma gandesc ca exista oameni care au planuri personale pe termen lung, pana la 25 de ani imi cumpar o masina, pana la 30 de ani imi cumpar o casa la tara, si la 40 de ani ma retrag la tara in casa mea ce frumoasa. Nu stiu, ceva de genul asta.
Eu unu nu am planuri personale, am cateva proiecte pe care mi le-am propus sa le termin anul asta, dar nici macar planurile pe anul asta nu mi le-am facut.
Ma gandesc ca maine poimine o sa am 30 de ani si daca ar trebuii sa imi fac un astfel de plan personal pe termen mai indelungat. Cam care ar trebuii sa fie obiectivele mari de atins. Cam care ar fi calea care trebuie urmata.
Ca obiective as avea mai intai macar banii de un teren, apoi sa fac rost si de banii pentru o casa. Dar oricum le-as numii visee pe care incerc sa le realizez, nici un caz obiective.
Nu cred ca vroiam sa circotesc in vre-un fel articolul tau… doar sa-ti spun ca am inceput sa te citesc si par ideile tale a fi destul de interesante… acuma la moment trebuie sa parasesc lumea internetului, dar… promit solemn sa revin si sa continui cu lectura…
apropo, am citit si citeva din poeziile tale 🙂