Sunt acolo, undeva in fata ta. Dar nu iti dai seama de ele, nu-ti dai seama ca exista. Uneori, zaresti secunda prielnica, si bagi mana, scoti pietricica care le bloca si ele incep sa se miste, creeand un alt destin. Apoi, daca stai sa privesti in jur, iti dai seama ca totul s-a schimbat, nimic nu mai e cum a fost, si nici nu are cum sa mai revina vreodata in pozitia initiala.
Altadata, o mana invizibila scoate rotita care pune insusi roata ta in miscare, aceasi clipa, lafel de fatala, dupa care incepi sa urmaresti cu indarjire un fir. Nu sti unde duce. Nu sti de ce il urmaresti. Dar te ti dupa ei in speranta ca rotile se vor oprii din nou.
Sau pur si simplu nu realizezi ca muti o roata care va pune in miscare un intreg angrenaj de alte roti, si nici nu banuiesti efectul unei asemenea masinarii diavolesti, unde totul pare scapat de sub control.
Si totusi, a observa rotile, chiar si atunci cand zac in nemiscare, e un lucru destul de firesc. Dar suntem prea orbi pentru a vedea ca putem controla atat destinul cat si toate celelalte obiectele din jurul nostru.
Comments are closed.