mart. 14

De ce suntem acolo unde suntem

De ce suntem acolo unde suntem

Zic mereu – si lumea se uita ciudat la mine – ca problema cea mai mare nu e a politicienilor care fura, ci ca problema este una mult mai grava, de mentalitate a romanilor care fie arunca gunoaiele pe jos, fie trebuie sa vina cineva sa-i scoata din necaz (armata, pompierii, primarul, statul roman, oricine) si asa mai departe. Fiecare dintre noi incearca sa pacaleasca statul roman cumva; uneori ma intreb serios daca eu sunt nebun ca vreau sa fie totul in regula, cu facturi, cu contracte, cu taxe la stat platite, cu angajati cu carte de munca (cand as putea foarte usor sa le fac contract pe drepturi de autor) si asa mai departe. Si da, e al naibii de greu cand incerci sa faci lucrurile asa, ajungi sa te certi cu oamenii pe motiv ca mai bine iti dau tie mai putini bani la negru decat sa iti dea „cu TVA”, sau pe motiv ca ei nu au nevoie de niciun contract.

Zilele trecute stateam de vorba cu un proprietar de spatii, mandru tare ca gasise el o cale oarecum legala de a pacali statul. Era foarte mandru de cum studiase el legile si cum gasise aceasta chichita legala care ii permitea sa pacaleasca statul de niste impozite. „Ca n-ai cum sa mai faci afaceri cinstite in vremurile acestea” spunea el, incercand sa ma convinga de cat de inteligent este el si cum se poate pacali statul foarte usor. Ideea lui era sa faca un contract de comodat pentru utilizarea spatiului in mod gratuit (astfel incat sa iti poti infiinta acolo punct de lucru si toate chestiile necesare din punct de vedere legal pentru functionarea unei societati intr-un spatiu comercial) si el urma sa primeasca banii la negru, asa, pe incredere, ca doar si el avea incredere sa iti faca contractul de comodat cu titlu gratuit.

Teoretic, in loc sa iti ceara 116 lei chirie, dintre care 16 lei s-ar fi dus la stat (impozit), el cerea 100 de lei la negru, astfel incat „toata lumea” avea de castigat, mai putin statul roman. Daca as fi genul care sa si primeasca bani la negru de la clienti, probabil ca socoteala asta ar fi buna, dar cum eu am prostul obicei sa ofer factura si sa bag totul pe firma, cumva banii pe care trebuia sa-i dau lui luna de luna trebuia sa ii scot cumva din firma si cum poti sa scoti banii dintr-o firma: prin dividente (la care platesti impozit 5% parca si posibil si alte taxe, nu stiu exact), prin salariu (la care nici nu vreau sa ma mai gandesc la taxele aferente) si probabil mai sunt si alte mijloace, dar, la fel, impozitabile. Cu alte cuvinte, el nu pacalea statul cu 16 lei, ci te pacalea pe tine cu un procent pe care il dadeai la stat pentru banii pe care ii retrageai din firma pentru a-i putea da lui la negru.

Cum suma nu era 100 de lei si se invartea pe la valoarea de 500 de euro, va dati seama cam ce insemna sa scoti anual din firma suma de 6000 de euro, ca sa poti plati la negru chiria unui spatiu pentru dezvoltarea activitatii? Fiind un vanzator bun, parea foarte interesant ce spunea el acolo, dar din pacate asta e unul din motivele pentru care suntem toti acolo unde suntem, motiv pentru care politicientii se uita cu batjocura la noi si ne vrea asa cum suntem.

Si inca ceva, mi-a spus ca mai avea 3 spatii in care proceda la fel si nu avea niciun fel de problema, nu l-am intrebat daca avea job, ca daca nu avea, probabil era eligibil si pentru un ajutor social de la primarie, ca doar nu avea omul din ce sa traiasca cu atatea spatii inchiriate cu titlu gratuit.

In loc de concluzie

E greu al naibii sa incerci sa faci lucrurile cat mai legal si mai corect cu putinta. Uneori te simti ca Don Quijote, luptandu-te cu morile de vant. Incerc sa #rezist cat pot, iar cand nu voi mai putea, probabil ca voi prefera sa ma mut in alta tara mai civilizata si sa o iau de la inceput, atat cu firma, cat si cu viata personala.

Taguri:
  1. Intr-un cuvant DISCIPLINA!

Comentariile sunt inchise.