Mi-am luat un longboard electric Freewheel M2

Posted by

Daca luni anuntam pe facebook ca am vandut skateboard-ul electric cu care m-am dat mai bine de un an si toata lumea rasufla usurata, presupunand ca de acum incolo o sa duc o viata linistita si cu siguranta nu o sa mai imi rup nimic, ei bine, marti deja anuntam intentia ca vreau sa iau o noua jucarie, un longboard electric, dotat cu 2 motoare, iar miercuri deja intrasem in posesia lui.

Scurt istoric al placilor de skateboard cu care am intrat in contact

Primul skateboard l-a avut un vecin cand eram mic, lucra tatal lui prin Yemen si i-a adus unul mic (cam cum sunt cele cu care se dau pustii in ziua de azi), din plastic dur, cu roti mari de longboard. Exact modelul acela era. Apoi un prieten din Germania a primit un skateboard normal (cam cum le stiti pe cele normale, clasificate drept skateboard-uri) si cateva luni mai tarziu (in urma unor tranzactii de business complicate – stiti voi cum fac copiii), am intrat eu in posesia lui. Il tineam ascuns dupa sifonier, sa nu stie ai mei ca mi-am luat asa ceva. Nici nu mai stiu ce s-a intamplat cu el, sau cand si cui l-am dat. Probabil au aflat ai mei ca „l-am imprumutat” de la Andrei si a trebuit sa-i duc baiatului jucaria inapoi.

Apoi au trecut anii, m-am facut mare si am inceput sa imi cumpar propriile jucarii; intai role pe care nu stiam sa merg, dar am invatat, apoi un skateboard, apoi un waveboard (skate cu 2 roti mobile, una in fata si una in spate), apoi in cele din urma un longboard (ma dadusem 1 minut in gara cu longboard-ul cuiva, mi-a placut si mi-am cumparat si eu unul). Nu mai pun la socoteala si placa de snowboard, pentru ca exista si aceea in viata mea de ani buni si stiti deja asta.

Cum am ajuns pe „o placa” electrica

In urma experientei cu longboard-ul, am inceput sa indragesc foarte tare faptul ca dadeai de cateva ori din picior si aluneca lin, pe distante mari, fara niciun fel de problema. Daca era si putina vale (chiar imperceptibila cu ochiul liber), acesta prindea viteza si plutea lin pe asfalt, oferind o senzatie extraordinara. Astfel incat, in capul meu a rasarit ideea „cat de tare ar fi sa aiba baterie si motoare electrice la roti”. Am privit cu jind la longboard-urile electrice aparute pe afara, pretul era piperat, 1300-1500 de USD + transport + vama + nesiguranta ca vine in Romania. Asa ca nu ramanea decat sa ma uit cu pofta la tot felul de modele pe youtube.

La un moment dat, in disperare de cauza ca nu se gasea asa ceva si in Romania, am decis sa cumpar o trotineta electrica. Intr-un magazin online aparea una de la Airweel, asa ca am zis ca, de vreme ce ma stiu cu antreprenorul care are aceasta afacere, se cade sa o cumpar direct de la ei de pe site si nu de la un alt magazin online, necunoscut pana atunci. Astfel am ajuns la ei pe site si am vazut ca au adus in Romania si un skate electric.

Trei zile mai tarziu, deja il achizitionam (cam asa se intampla lucrurile la mine cand imi doresc ceva) si eram foarte incantat de el. Nu era un longboard, nu era cam cum vazusem eu pe net, dar ce mai conta, era super misto si eu eram pe deplin multumit de noua achizitie. Ce ma deranja cel mai tare la el erau rotile, pregatite si pentru „off-road”, hai sa zicem teren mai accidentat, care nu reproduceau deloc senzatia de plutire de la longboard, dar, na, in viata nu le poti avea pe toate.

M-am dat cu el timp de cateva luni, apoi a intervenit necazul cu piciorul. Doua pustoaice pe role aparute brusc in fata, o frana brusca, urmata de o cadere in care am dat cu rotula de pamant, 2 operatii, gips, carje, recuperare. Asta e pe scurt povestea, motiv pentru care l-am pus la vanzare pe olx.ro, gandindu-ma ca pana o sa ma pot da eu iar cu el, o sa vina iarna si mai bine il vand. Nu s-a vandut, a stat bine in dulap peste iarna si tocmai cand incepusem sa ma dau iar cu el (cu mare grija, ca inca nu sunt recuperat total), a aparut si un cumparator dornic sa-l achizitioneze.

Luni, cand l-am demontat si l-am pus inapoi in cutia originala, parca imi venea sa-l sun pe cumparator si sa-i spun ca m-am razgandit si ca nu-l mai dau. Pretul era pe jumatate de cat l-am achizitionat, iar urme de uzura nu prezenta cine stie ce, fiind aproape nou, roata pe care era motorul avea putin cauciucul mai tocit. Dar l-am dat.

Marti insa am aflat de noile longboard-uri electrice de la Freewheel, doua modele care aratau exact cum mi-am dorit eu. M-am indragostit la prima vedere de longboard-ul electric Freewheel M2, desi versiunea M1 arata fix la fel, doar ca are un singur motor si viteza putin mai mica, desi 25 sau 30 km la ora e cam tot pe acolo. Freewheel M1 are aceeasi autonomie si un pret mai mic, doar 1999 lei. Eu am ales modelul cu 2 motoare, pentru ca trebuie sa care „in spate” 106 kg si mai multa putere e binevenita, desi ma tot gandesc daca cele doua motoare nu ma costa la capitolul autonomie.

Cand m-am interesat despre marca Freewheel (noua pe piata, cel putin pentru mine), am aflat ca a fost si prima companie romaneasca ce a comercializat hoverboard-urile (stiti voi, chestiile alea de stai cu picioarele pe ele, de au doua roti si se da cu ele toata pustimea mai nou si doar recent si-au extins gama de produse si catre alte vehicule electrice, si bine au facut). Traiesc cumva cu impresia ca o vor extinde si mai mult de atat in curand.

Primele impresii despre Freewheel M2

Lungimea lui a fost primul lucru care m-a incantat inca de cand l-am desfacut din cutie, asta inseamna o stabilitate mai mare, atat pe curbe, cat si mai ales la franare, avand picioarele mai departate unul de celalalt si astfel centrul de greutate fiind mai jos. Telecomanda se incarca prin USB, ceea ce reduce oarecum riscul sa te trezesti ca ramai fara baterii la telecomanda.

Viteza pe care o prinde este destul de mare, astfel incat senzatia e mult mai faina. Dupa prima tura data prin cartier, imi cam tremurau picioarele dupa ce m-am dat jos de pe el, semn ca nu e doar o plimbare lejera prin parc. Acum nu te obliga nimeni sa apesi la maxim butonul de acceleratie, dar e pacat de longboard daca poate.

Curbele trebuie luate mai larg din cauza vitezei, sau poate inca nu-s eu obisnuit cu el, nici nu am increderea cuvenita intr-un anumi picior, dar asta a fost impresia cand m-am dat prima oara.

Suprafata de franare este mult mai mare; chiar daca franezi brusc, el franeaza constant, scazand astfel si mai mult riscul de a te arunca de pe el. Astfel, cred ca imi trebuie o distanta dubla de franare fata de cum imi trebuia la celalalt, dar nu merge cu rotile blocate, ci pur si simplu sa zicem ca incetineste foarte rapid, din nou asta scazand riscul de derapare.

Bateria, subtire si asezata pe toata lungimea placii, ii da un design mult mai placut.

7.6 kg nu e o greutate care sa te „indoaie”, in situatia in care esti nevoit sa-l cari cu tine, in comparatie cu cel de 11.5 kg care nu era tocmai usor de transportat.

Merge si ca longboard normal, desi nu stiu daca e recomandat sau permis asta. La celalalt era destul de dificil sa mergi cu el pe liber, motorul lui fiind destul de dificil de invartit in gol.

Sistemul de curele e mai zgomotos, senzatia e putin diferita, mi s-a parut putin ciudat la inceput, ma tot intreb daca ar fi bine sa le ung cu ceva sau poate ca nu e bine sa fie unse, inca mai trebuie studiat daca si cam ce nivel de intretinere necesita acest lonbgoard.

In concluzie, sunt super multumit de el. Il recomand si cu siguranta veti mai auzi de el intr-un review complet fie aici pe blog, fie pe DigiPedia.ro .

Comments are closed.