Pentru ca prima varianta de drum aleasa nu era practicabila, am ales varianta a doua pe Cheile Valisoarei. Peisajele au fost deosebite, de fapt deosebite e prea putin spus, mirifice. Din pacate toata lumea spunea ca drumul e foarte prost, si intr-adevar era un drum asfaltat atat de plin de gauri incat trebuia sa mergi foarte incet. Din propria experienta, daca compar cu drumurile inexistente pe hartile mai noi pe care totusi am trecut in ultimii ani, drumul asta era foarte bun, avea asfalt (plin de gauri) dar nu ramaneai innamolit in el sau nu atingeau stancile pe sub masina. Desi unele guri spuneau ca nu ar fi bagat masina pe un astfel de drum si ca nu merita frumusetea zonei distrugerea masinii, eu spun ca merita din plin, si ca as face turul Romaniei numai pe astfel de drumuri daca as avea garantia ca nu ajung dupa zeci de km la o zona unde fie drumul e surpat din cauza inundatiilor, fie intr-o mlastina sau mai rau, drumul nu mai exista de vreo 10 ani.
Tot pe zona Cheile Valisoarei am observat la un moment dat o cetate si am urcat pe camp catre ea pana cand santurile formate de apa devenisera foarte mari iar riscul de a ramane blocati pe acolo crescuse considerabil. Din poza facuta la un indicator turistic cu harta, am aflat ca se numeste Cetatea Coltesti.