dec. 5

10 ani

 In urma cu 10 ani, din ultimii bani si cu eforturi pe care acum nici macar nu sunt in stare a le pricepe, dadeam nastere unui vis, acela de a fi antreprenor. Nu aveam nici cea mai mica idee ce avea sa-mi rezerve acest drum. Nu aveam nicio idee nici macar despre ceea ce inseamna antreprenoriat, dar stiam ca vreau sa am firma mea si, desi eram angajat, am decis ca e momentul sa fac acest pas.

Eram plin de vise marete, create in mare parte de filmele de la tv si de miturile care sunt construite in jurul antreprenoriatului. Eram sigur ca o sa fac cate in luna si-n stele, eram sigur ca sunt mai destept decat ceilati si inteligenta mea ma va ajuta sa deschid noi drumuri inovatoare in business. Eram plin de idei geniale pe care aveam grija sa nu le spun nimanui. Pentru ca, asa cum v-am spus si mai sus, de fapt nu stiam nimic.

Aparitia firmei

In 2002, era destul de greu sa iti faci o firma, birocratie maxima si cateva luni de alergat dupa acte, semnaturi si toate cele. In total, ar fi costat 10 milioane de lei, asa ca am preferat, la recomandarea unei prietene, sa imi angajez un jurist, care sa imi faca toate actele pentru 13 milioane (e vorba de lei vechi, adica 1300 de ron in moneda de azi).

Am strans banii vreme de cateva luni si, cand i-am avut, am sunat pe jurist sa ii spun ca vreau sa imi fac o firma si l-am intrebat ce trebuie sa fac pentru asta. Initial mi-a spus ce acte imi trebuie si ca restul rezolva el. Unul din actele necesare era un contract de comodat pentru firma, parintii mei vandusera apartamentul din lipsa banilor si se mutasera la tara, unde era o mostenire si nu puteau sa imi faca un contract de comodat, iar singura sansa sa fac rost de un contract de comodat era bunica mea, care avea o proprietate la Breaza, dar care nu a vrut sa ma ajute, fiindu-i frica de faptul ca vreau sa ii iau casa (stiti cum sunt batranii).

Aveam toate actele, aveam banii si, pentru un amarat de contract de comodat, nu puteam sa imi fac firma si niciuna din rudele mele nu ma putea ajuta. Si atunci s-a gasit un strain sa ma ajute si sa imi faca un contract de comodat pe propria lui casa. Era vorba chiar de juristul despre care v-am vorbit mai sus. Probabil i s-a facut mila de mine, vazand aspiratiile mele de a ma ridica pe propriile picioare si de a face ceva in viata. Va multumesc acum, domnule Mantu, pentru ca m-ati ajutat atunci, va multumesc pentru tot ceea ce ati facut pentru mine in acea perioada, pentru ca multe din deciziile pe care eu nu le intelegeam atunci au fost cele mai bune decizii luate in primii ani de antreprenoriat.

Acestui om i se datoreaza faptul ca, conturile firmei sunt la Banca Transilvania; se zvonea atunci ca o sa dea faliment si ca nu trebuia sa imi fac cont acolo. Timpul a aratat nu doar ca este o banca de incredere, dar si-a si sustinut partenerii de-a lungul timpului, prin tot felul de actiuni antreprenoriale.

Tot acestui om i se datoreaza si numele: NANOTEL. Numele, pe care il doream eu, era Alien Team Advertising (deja eram pregatit sa cumpar ata.ro), dar legea propusa de Pruteanu, care prevedea ca denumirile firmelor sa fie in limba romana, trecuse de Camera Deputatilor si a Senatului si astepta aprobarea presedintelui, motiv pentru care deja nu mai erau acceptate denumiri de firme in engleza. Inca de pe atunci erau probleme cu denumirile, asa ca i-am dat juristului o foaie cu denumiri in genul InfoTel, MacroTel, InfoMacroTel, MacroBiz, InfoBiz, TeleBiz si altele si mai ciudate. Cand a venit cu denumirea firmei NANOTEL, nu mi-a placut, mi-au trebuit multe luni sa ajung sa il accept si multi ani sa imi dau seama ca juristul a facut o alegere geniala si ca e cea mai buna dupa lista pe care eu i-am dat-o initial. Si pentru asta va multumesc domnule Mantu!

Ce inseamna sigla

De-a lungul timpului, am tot fost intrebat ce inseamna semnul ala de l-am avut la avatar. Unii i-au dat conotatii masonice, asemanandu-l cu un ochi, altii i-au dat tot felul de interpretari care de care mai ciudate.

Adevarul este ca, de fapt, acolo sunt doua sageti. Mi-a placut foarte mult sigla celor de la Ars Advertising, asa ca este inspirata din acea sigla (in dreapta e sigla veche, pentru ca si sigla lor a evoluat de-a lungul timpului). Vroiam ceva simplu, elegant si frumos. Problema e ca nu ma pricepeam la design, asa ca nu stiam ce si cum o sa fac. Ma tot jucam cu Flash (cred ca 1.0) incercand sa fac o sigla, plecand de la sigla din dreapta, dar totusi sa nu semene. Astfel am obtinut la un momet dat un patrat in care era inclus un patrat mai mic (un fel de romb) pe care il taiasem in doua. Tot jucandu-ma pe acolo, la un moment dat am tras de linia din mijloc in sus si astfel am obtinut curbura sagetii de sus. Am facut si jos la fel si mi-a placut, asa ca am decis sa mai adaug un cerc in centru si cam asta a fost. Asa a luat nastere sigla Nanotel.

Multa vreme, de-a lungul anilor, am tot vrut sa o fac mai 2.0 pentru ca arata aiurea patratul acela albastru cu sagetile negre pe el. Intr-o buna zi, cred ca acum vreo doi ani, am vazut o sigla pe un site care avea marginea aceea alba cu colturile curbate si mi-am dat seama ca este exact ceea ce aveam nevoie sa ii dau siglei un aspect mai 2.0 asa. Si astfel, dintr-un patrat albastru a devenit ceea ce vedeti azi.

Primul an

Cam odata cu infiintarea firmei, am inceput sa-mi sun prietenii, colegii de facultate, sa le propun business-uri, deoarece eram om de afaceri, nu? Astfel am aflat ca si ei si-au deschis firme si urmeaza sa devina mari oameni de afaceri. Un an mai tarziu, nu o duceam deloc bine, asa ca am inceput sa ii sun si sa ii intreb: „Ce mai faceti? Cum merge treaba?”. Asa am aflat ca majoritatea dintre ei le inchisesera deja sau le aveau suspendate. Dupa ce am vorbit cu ei, mi-am dat seama ca, dupa primul meu an de antreprenoriat, succesul nu a fost dat decat de faptul ca eram printre singurii care nu dadusera faliment inca.

Opt, noua ani mai tarziu, aveam sa invat la diverse cursuri si workshop-uri de antreprenoriat ca 90% dintre afaceri mor in primul an de zile. Inca o confirmare a succesului simtit atunci, cumva intuitiv.

De-a lungul timpului

De-a lungul timpului, am avut si momente bune si momente proaste, apoi a venit o perioada din care nu parea sa mai pot iesi, in urma cu 5 ani si jumatate, cand am decis ca nu mai pot trai pe banii sotiei, pentru ca firma nu mai producea aproape nimic si ca e timpul sa imi caut un loc de munca. Pe 20 septembrie 2007 aveam sa incep munca la 1and1, unde am si in prezent un job din care de multe ori sustin firma si activitatea ei. Au fost multe momente frumoase, multe momente critice, iar forfetarul ala aproape ca m-a sugrumat de tot, dar am rezistat, am platit impozitele la stat ca un patriot si mi-am vazut mai departe de visul meu. Visul de a ajunge antreprenor.

Dupa 10 ani

Dupa 10 ani, am invatat cate ceva, nu multe, despre antreprenoriat, am invatat sa validez o idee, sa accelerez mersul unei afaceri si am daramat majoritatea miturilor pe care altii, sau chiar eu le construisem in jurul antreprenoriatului. Pentru prima oara in 10 ani, in urma cu cateva saptamani, am pus pe hartie cheltuielile esentiale ale firmei (hostingul, telefonul, contabila, darile catre stat, tva-ul etc.) si facturile incasate in acest an si am iesit pe profit. Nu va pot spune care este profitul, ca e foarte aproape de zero.

Planuri de viitor

Dupa cum spuneam mai sus, a fost un an bun, in care cel putin teoretic nu am bagat bani in firma. Daca lucrurile continua tot asa, o sa mentin firma pe linia de plutire, fara sa mai bag bani in ea. Este punctul zero din care plec si primul pas pe care il voi face este sa asigur cheltuielile minime pe 3 luni in avans, apoi urmatorul pas este sa le am asigurate pe 6 luni de zile. Apoi, un alt mare pas este sa ajung la un profit de 500 de euro lunar, banii pe care as fi multumit sa ii am, pentru a face ceea ce imi place si a ma dedica total antreprenoriatului (evit sa spun exact ce voi face, ca nici eu nu stiu clar directiile in care vreau sa merg, in momentul acesta). Odata cu cei 500 de euro lunar vine si demisia mea, dar pana atunci mai am ceva de munca. Sunt bani putini, dar nu ar fi prima oara cand fac foamea pentru a-mi urma visele.

La final

Au fost multe momente grele, in care am tras pentru firma, momente in care am fost sfatuit sa o inchid, pentru ca imi manca banii, in loc sa produca bani. Intotdeauna am spus un singur lucru. Singura speranta sa imi indeplinesc visele stau in antreprenoriat, iar firma asta, cu bune, cu rele, e speranta ca intr-o buna zi voi ajunge „cineva”. E greu sa definesc unde vreau sa ajung si ce vreau sa devin. E greu sa spun daca se merita sau nu tot acest efort. Dar e visul meu si, in ciuda presiunilor pe care le-au facut asupra mea statul, familia, prietenii, am spus ca nu voi renunta niciodata, pentru ca odata cu firma asta o sa moara si speranta; si, daca moare acea speranta, nu vad niciun rost al vietii mele.

Am un an de zile sa rezolv toate aceste probleme de mai sus; de data asta stiu ce vreau, stiu unde vreau sa ajung, am un plan (chiar daca nu foarte conturat acum). Urmeaza un an greu pentru mine. Dar daca la anul, pe 5 decembrie, nu voi reusi sa ajung unde mi-am propus, atunci va trebui ca viata mea sa ia o cu totul alta directie. Pentru ca, oricat de faini sunt colegii de la 1and1 si oricat de misto e atmosfera aici, la anul pe vremea asta, daca voi fi tot cu ei, inseamna ca am esuat.

Si, la final, as mai vrea sa multumesc catorva oameni care au fost mereu alaturi de mine, in primul rand sotiei, Dana, care m-a sustinut si, chiar daca nu a crezut mereu in visul meu nebun, a fost alaturi de mine, i-am demonstrat atunci cand am anuntat ca plecam in Japonia ca si visele cele mai indepartate pot deveni realitate si tot ce ii mai cer acuma este un an de zile. Ii multumesc de asemenea contabilei, Anisoara, care a fost alaturi de firma, chiar daca isi primeste salariul de doua ori pe an, la finalul fiecarui semestru. Le multumesc, de asemene,a colaboratorilor si companiilor cu care am lucrat, ca de la ei au venit banii pentru a sustine firma. Si, nu in ultimul rand, personajului nebunesc de pe blog, pe care l-ati indragit si care reprezinta o mare parte din mine, pentru ca anul acesta el a fost cel care a sustinut activitatea firmei, acest blog haotik.ro aducand peste 90% din banii intrati in companie.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!
  1. Un numar foarte frumos, cred ai ai realizat destule in cei 10 ani de exista. Ce sa iti spun, la mai multi ani si la cat mai multi bani.

  2. nu te-ai gandit si la o finantare de tip business angels? 🙂

  3. Nu finantarea e problema mea de baza in momentul acesta, exista si alte tipuri de finantari, imi place foarte mult ideea de crowd funding, sunt orientat mai mult pe family bussiness si nu pe a face exit din ceva, dar cine stie poate prioritatile mele se vor schimba, dar din articol cred ca se vede ca nu urmaresc 50/500 de mii de euro investitie ci o viata mai linistita si mai libera.

    In plus toata nebunia asta cu bussiness-urile care se gandesc doar la exit mi se pare putin exagerata. Eu zic sa construim mai mult si sa facem exit mai putin 🙂

  4. Ce sa-ti zic… Multa bafta, sa ajungi unde iti doresti si sa nu o mai superi pe Dana 😛

  5. La Multi Ani domnule antreprenor 🙂 Multa sanatate in continuare sa-ti poti indeplini toate visele 🙂

  6. La multi ani ! Vad ca de aia 10 % nu zici nimic :)))

  7. Ar trebuii sa si muncesti pentru aia 10% 😛

  8. Inca un om care imi zice ca nu sunt nebun prin povestea lui, bafta pe mai departe.

Comentariile sunt inchise.