Bucurie, tristete, exaltare, oboseala, munca

 Stari prin care trec in ultima vreme destul de des. Uneori ma bucur de lucruri marunte, alteori cand nu-mi iese ceva, ma intristez, dar imediat dupa asta ma uit la rezultatele obtinute in ultima vreme si sunt cuprins de entuziasm, iar asta are ca rezultat o energie ascunsa, care ma face sa muncesc mai mult. Iar dupa atata munca se acumuleaza oboseala, care ma arunca din nou in tristete, si tot asa, un cerc continuu de stari contradictorii prin care trec.

De exemplu, ieri am fost foarte fericit ca mi-am putut lua un set de jucarii destul de scumpe. Seara, motivat de faptul ca blogul produce bani si ca imi aduce „cadouri” precum cel de mai sus, m-a facut sa mai trag tare inca vreo 2-3 ore. La 1 noaptea, mort de oboseala, apucam si eu sa ma uit mai atent la ce contine cutia, sa desfac componentele si sa ma uit mai atent la ele si sa le pun la loc in cutie. M-am dus la culcare trist, pentru ca nu am apucat nici macar sa ma joc.

Un buchet de stari, de cele mai multe ori contradictorii. Un ciclu neintrerupt, care pare sa ma poarte cu viteza inainte. Nici macar nu mai reusesc sa-mi dau seama daca asta era directia in care vroiam sa merg, sau daca ar trebui sa spun stop si de la capat. Nu ar fi pentru prima oara cand fac asta.

Dimineata in tren ma gandeam daca sa ma bucur ca-mi permit jucarii scumpe, sau daca sa plang pentru faptul ca nu-mi permit (din punct de vedere al timpului) sa le scot macar din cutie.

Si cu toate acestea, vreau sa fac si mai mult, odata cu rezultatele bune simt ca imi cresc aripi, ca muntii aia despre care va vorbeam aici sunt dintr-o data mai usor de urcat. E greu, stiam inca de la poalele muntelui ca va fi greu, dar e frumos. Si nu am de gand sa ma opresc, am de gand sa merg mai departe.

Nu ma plang, e doar o scurta analiza a starilor si perceptiilor mele. Imi e bine, desi se poate si mai bine. Sunt inconjurat de oameni frumosi si viata e a naibii de frumoasa. Mai am inca de urcat, dar nu ma plang.