Posted by 
O data pe luna stric serverul, uneori din cauze externe, alteori neatentia mea duce la un adevarat dezastru. De fiecare data reusesc sa recuperez toate datele, uneori am pur si simplu noroc, alteori cred ca o vointa extraordinara de a reusi.
Ieri, cand am vazut ca am sters toate articolele si ca nici nu reuseam sa restaurez din back-up articolele mai vechi…. primul gand a fost sa renunt si nu e singura data cand imi trece prin minte un astfel de gand. Ma gandesc ca poate dupa o zi obositoare pe strazile din Tokyo as putea pur si simplu sa dorm si nu sa stau sa impart cititorilor din experientele de peste zi. Ma gandesc ca in weekend-uri as iesi la bere, sau cu rolele, nu as mai avea grija subiectelor, nu as mai avea grija serverelor. Si ma gandesc ca viata mea ar fi cu totul alta, in acest context.
Si uneori aproape ca imi dau lacrimile cand pierd cate un articol ca cel de alaltaieri, la care am primit foarte multe aprecieri pozitive si toata lumea m-a felicitat. Pentru ca o bucatica de sufletul meu este acolo, in acel articol si probabil asta e unul din lucrurile care ma face sa merg mai departe.
Uneori ma gandesc ca sunt nebun, ca doar asa imi pot explica de ce merg mereu mai departe, in timp ce altii au renuntat. Alteori ma gandesc ca puterea asta de a merge mereu mai departe e o adevarata virtute. Ma gandesc ca sunt putini cei ca mine si ca asta face diferenta intre invingatori si invinsi. Desi, cine e cu adevarat cel care pierde si cel care castiga intr-o astfel de situatie? Eu? Tu? …
Si chiar daca aleg uneori sa schimb traseul, o fac doar pentru ca am gasit o noua destinatie mult mai tentanta si nu pentru ca ceva m-ar putea darama. Uneori, uitandu-am la modul in care actionez, ma intreb daca exista ceva si ce ar fi acel ceva care m-ar putea dobori cu adevarat. Care sa ma faca sa renunt si sa consider ca am pierdut.
Si sa nu credeti ca nu am si eu momente de depresie, cand vad ca nu-mi ies anumite lucruri, dar cum sunt un optimist convins, trec repede peste aceste momente si merg mai departe.
Nu stiu ceea ce ma motiveaza, stiu doar ca voi merge mai departe si ca, indiferent de ce se va intampla, nimic nu ma va opri sa ajung la destinatie, indiferent de destinatia aleasa.
In viitor o sa fie bine pentru ca ti-ai batut atat capul cu serverul, pentru ca de fiecare data cand strici, inveti cate ceva.
Incearca sa iei blogul mai putin in serios. Online se intampla chestii misto, dar nu intotdeauna. Poti sa incepi de pe acum cu o pauza.
Orice efort e rasplatit 🙂
@Eugen Plesa: Sa iei blogul mai putin in serios? Pentru unii bloggingul a devenit un mod de viata,iar pentru unii, blogul este parte din ei. Cum sa nu-l iei in serios?
„Ce ne motiveaza sa mergem mai departe?” – poate ideea ca acolo, mai departe, poate fi mai bine sau poate pentru ca uneori e mai interesanta calatoria decat destinatia.
Este genul de articol pe care il caut de multa vreme pe o multime de bloguri, este o intrebare care ma framanta de ceva ani incoace si la care nu am gasit inca un raspuns…. Imi place ca ai atata vointa sa nu renunti niciodata si imi pare bine ca iti iese de fiecare data. Eu nu ma pot lauda cu asa noroc si poate asta este si motivul ca nu mai reusesc sa gasesc nimic sa ma motiveze. E greu cand nu mai ai un loc de munca si nimanui nu-i pasa, nimeni nu mai vrea sa te cheme macar la un interviu… Multa bafta !