Colectiile, un blestem invizibil

 Ne place sa colectionam de mici copii diverse lucruri, de la mici obiecte, pana la raritati. Si eu am colectat diverse lucruri de-a lungul anilor, pana cand mi-am dat seama ca nu reprezinta de fapt nimic si ca pot renunta la ele foarte usor, pentru a ma elibera de „greutatea” lor. Pentru ca, in momentul in care incepi sa colectionezi anumite obiecte si numarul obiectelor din colectie creste semnificativ, valoarea pe care o atribui este una foarte mare si departe de realitate. 

Am colectionat de-a lungul timpului timbre, surprizele de la guma Turbo,  capace de bere, filme (cati bani am mai bagat in blank-uri…), carti si multe altele. Ultima mea colectie pe care o mai am inca este o colectie de cartele telefonice, incepand de la cele vechi si continuand cu suporturile pentru sim de la Connex, Vodafone, Orange, Cosmote, Digi si asa mai departe. O sa le dau cuiva pasionat de asa ceva sau, pur si simplu, oricarui doritor de pe blog. De asemenea am o impresionanta colectie de carti de filozofie, religie si parapsihologie. Unele din ele sunt foarte bune, insa nu pot sa ma despart de respectiva colectie, pana nu gasesc macar jumatate din ele in format digital, pentru a le avea in continuare. CD-urile, undeva la 400 de filme le-am distrus in momentul in care mi-am dat seama ca e un prim pas pe care trebuie sa-l fac impotriva pirateriei. Oricum nu ma uitam la filmele respective niciodata, iar pe cele cateva, mai deosebite, pe care le indragesc foarte mult, mi le-am cumparat in format original pe DVD.

La inceput exista o pasiune pentru un anumit tip de obiecte si incepi sa aduni. Apoi, cu cat numarul lor creste si valoarea pe care le-o atribui creste de asemenea. Si focusul tau e de a avea mai mult si mai mult din respectiva colectie si investesti timp si bani, iar dupa o vreme iti dai seama ca de fapt colectia respectiva iti influenteaza si controleaza viata, in loc sa iti controlezi tu viata.

Eu am renuntat de ceva vreme la a mai colectiona ceva, iar mai nou, dupa excursia in Japonia, am inteles putin din ce inseamna simplitate si caut sa arunc din jurul meu majoritatea obiectelor, chiar daca nu fac parte dintr-o colectie. Pentru ca, cel putin pe partea a ceea ce fac in timpul liber, blogging si antreprenoriat, am constatat ca tot ce am nevoie se afla in sacul meu si, pentru ca era mult prea greu, am redus si de acolo o mare parte din obiecte. De exemplu, ultima mea achizitie Galaxy Note II e menita sa ma scape de aparatul de fotografiat pe care il caram cu mine la evenimente. Apoi, ieri am cumparat un alt obiect care e mic, incape in geanta si e menit sa ma scape si de computer.

As putea spune ca trec printr-un proces de optimizare al vietii mele pentru ca mi-am dat seama ca, daca mi-as permite sa calatoresc toata viata, elementele de baza ale unei camere de hotel si lucrurile pe care le car cu mine in sac sunt singurele esentiale pentru mine. Si atunci, de ce am 3 dulapuri pline cu diverse obiecte pe care nu le gasesc nici macar atunci cand imi trebuie?

Bineinteles, curatenia de mai sus se duce si in interior, unde am mult mai multe lucruri de aruncat sau de pus in ordine decat cele din interior. Dar, la final, nu vreau decat simplitate, intr-o lume mult prea complexa.

Va mai intreb un singur lucru, pentru ca sunt curios si e legat de tema articolului. Voi ce colectii aveti sau care au fost colectiile care v-au „apasat” cel mai mult atunci cand erati in plina acumulare de astfel de obiecte?