Posted by Saptamana aceasta cei de la MallMagazin.ro vor oferii o sapca la alegere din cele trei marci de prestigiu Yankes, No Fear sau Lonsdale, unui cititor, pentru ce-a mai frumoasa amintire legata de hainuta ta preferata.
Tot ceea ce trebuie sa faci este sa lasi un comentariu in care sa ne spui care este haina, tricoul, hanoracul pe care l-ati iubit cel mai mult si de ce. Castigatorul v-a fi desemnat de un juriu format dintr-un reprezentat al meu (adica in principiu eu), si un reprezentant al MallMagazin.ro.
Casigatorul isi va putea alege ca premiu una din cele trei sepci ale celor trei marci prezentate mai sus. Adica va putea alege dintre Yankees Tribeca Cap Mens,
Si pentru ca am si eu o haina, defapt tricou pe care l-am purtat in adolescenta si pe care inca il mai pastrez, o sa va spun povestea lui intr-un articol separat zilele urmatoare.
Pana atunci va urez succes in concurs, si speer sa am parte de povesti frumoase despre hainele pe care le-ati iubit sau inca le mai iubiti. Si chiar daca pare mult spus iubit, eu inca mai port razboaie cu Dana pentru a lasa in sifonier tricoul respectiv pentru ca de cand ne-am casatorit acum 8 ani intentiona sa-l transforme in carpa de spalat pe jos. (asta e un fel de teaser)
Interesanta tema de concurs suprapusa fix peste momentul in care zugravesc, ordonez si sortez hainele prin casa.
Sortand haine, prietena mea m-a intrebat: tricoul asta ros la maneci il mai pastrezi, uite ce urat este? Moment in care dintr-o data am avut o reactie putin necontrolata: cum sa arunc tricoul meu Wu-Wear? Pana la urma am decis sa nu il mai pastrez pentru ca ocupa spatiu, dar nu il voi arunca, il voi trimite la mama :).
Povestea tricoului incepe in urma cu 12 ani pe cand eram in clasa a noua de liceu. Majoritatea liceenilor aveau un gen de muzica preferat, la unii era Rock, la mine a fost HipHop. Implicarea mea in acest gen de muzica a fost foarte profunda, nu era ceva de fatada, nu eram simplu ascultator de mafia si la familia. Am fost atat de implicat incat prin clasa 10-a mi-am facut si o trupa si cam in aceiasi perioada am inceput sa colaborez la postul local de radio, avand o emisiune despre istoria HipHop-ului.
Citeam foarte mult despre HipHop, ma uitam la multe videoclipuri din afara, iar trupa mea preferata la acel moment era Wu Tang Clan.
Eram un om foarte implicat in cultura HipHop dar aveam o problema foarte mare: pe vremea aceia hainele specifice se gaseau foarte greu, mai ales intr-un orasel de 40 de mii de locuitori,(Rm Sarat). Cand au aparut prima data jeansii Fubu la noi in oras a fost un fel de revolutie. Cei mai tari erau cei care aveau frati mai mari la facultate la Bucuresti si se mai descurcau de haine rappa de acolo.
Pasionat fiind de Wu Tang Clan imi doream si eu (ca toti fanii desigur) un hanorac, o pereche de pantaloni produsa sub labelul lor de haine Wu-Wear. Singurele pe care le vazusem pana atunci erau in clipuri, la cativa MC autohtoni prin interviuri si pe magazinul lor oficial online.
In ’99 eram in vacanta in Alba Iulia, in vizita la rude si am iesit la o plimbare prin oras cu gandul sa imi cumpar ceva de imbracat. Nu va puteti imagina bucuria pe care am avut-o cand intr-un magazin de acolo am dat peste un tricou original Wu-Wear. Era destul de scump 450.000 lei (45 de RON) pentru momentul ala si pentru bugetul meu, dar nu am putut pleca de acolo fara sa il cumpar. Era foarte mandru de tricoul meu si in acelasi timp invidiat pentru el. Era un statement: eu sunt HipHop-er!
Acum ma uit la el si parca tot imi vine sa il scot din geanta pregatita cu hainele iesite din uz, macar asa s ail mai port prin curte din cand in cand.
Si iata cat de mandru eram de hainuta mea preferata Wu-Wear (stanga): http://laceasdeseara.files.wordpress.com/2011/08/lcd.jpg
Povestea tricolui meu favorit pe care inca il pastrez cu mare grija desi nu-mi mai vine de ceva timp ..dar inca este intr-o stare foarte buna este putin cam trista …
Ca orice poveste incepe cu ” A fost odata , ca de nu ar fi nu s-ar povesti ” ..si cum spuneam A fost odata o fetita care avea 15 anisori si care isi serba ziua de nastere .. cadouri ea primise multe ..o singura persona nu-i prea facuse cadouri si acela fiind tatal ei .Insa in acea zi cand a venit acasa ia adus fetitei un tricou roz ..fetita a fost foarte bucuroasa de cadoul primit de la tatal ei ..Si acum incepe si partea trista a povesti ..peste un an si un pic .. tatal fetitei se stingea din viata ..si acel tricoas a ramas singurul si ultimul cadou primit de la tatal ei ..si de aceea am ajuns in zilele noastre si inca il mai pastreaza cu drag si de cate ori il priveste isi aduce aminte de bucuria pe care a avuto in suflet cand l-a primit ..
am un hanorac care ma facea sa cred ca sunt eminnem
deci hanoracul pe care il am credeam ca sunt eminem cu gluga aia pe cap si iubesc hip-hop credeam ca sunt moartea cu acel hanorac o entitate necunoscuta asa ma credeam