mai 17

Cum e sa mergi la client, sa adormi pe scaun si cand te trezesti sa-i faci factura?

Cum e sa mergi la client, sa adormi pe scaun si cand te trezesti sa-i faci factura?

Se intampla acum multi, multi ani, undeva prin anii 2002-2003, pe vremea cand lucram la Compexin. Eram in echipa de dezvoltare si intretinere software si aveam in unele zile interventii la clientii care cumparasera software de la noi, in mare parte erau primarii unde noi intretineam softurile de evidenta populatiei si softul de salarii. In unele zile stateam la birou, in altele eram plecati pe teren.

Eu stateam pe vremea aceea la un bun prieten din copilarie; dupa ce am terminat facultatea, m-am angajat la Compexin si, pentru ca nu aveam o casa a mea, mi-a zis ca o vreme pot sa stau la el, ca el si asa era mai mult plecat. Ii facusem rost de doua CD-uri originale cu Starcraft si uneori ne jucam in retea.

Intr-o duminica seara, tocmai ce venisem de la mine de acasa (de la parinti), cand il gasesc fericit ca tocmai terminase jocul, atat volumul 1, cat si volumul 2 si m-a mancat pe mine limba sa ii zic ca ne putem juca in retea cu altii de pe internet. Pe vremea aceea el nu avea internet acasa, asa ca solutia simpla si la indemana era sa mergem la o sala de jocuri. Prin urmare, jumatate de ora mai tarziu eram intr-o sala de jocuri vai de mama ei, dar cu calculatoare performante, pregatiti de joaca in retea si pe internet.

Si ne-am jucat de pe la 7-8 seara pana pe la 7 dimineata. Abia am avut timp sa trec pe acasa, sa fac un dus rapid 5 minute si sa plec la munca. Intarziasem deja la munca si, cum am intrat pe usa, colegul meu Victor imi spune ca hai jos sa luam masina, ca ne-au chemat la Primaria B. ca au o problema de rezolvat. Ne suim in masina si eu ii explic lui Victor ca azi trebuie sa faca el toata treaba ca eu sunt terminat, i-am povestit ca am stat toata noaptea la internet caffe si ca nu-s in stare de nimic.

Bine, mah, fac eu toata treaba, nu-i problema, dar la final stii ca mie nu-mi place sa le fac factura, asa ca te ocupi tu sa le faci factura„. Si am zis ca e perfect asa. Sa la facem factura era cel mai greu moment, sefii ziceau sa facturam de nu stiu cate sute de lei pe ora, primarii se vaitau mereu ca nu au bani si ca suntem foarte scumpi, iar noi eram mereu la mijloc intre ciocan si nicovala. (Daca as fi inteles eu atunci cum functioneaza o firma si as fi stiut tot ce stiu in ziua de azi, le-as fi luat triplu, zau.)

Ajungem la primarie, Victor se pune la computer sa rezolve problemele si eu ma pun frumos sa astept, pe un scaun. Nu cred ca au trecut 10 minute si deja dormeam dus. Nu stiu decat momentul cand a venit Victor sa ma trezeasca si sa-mi spuna: „Haide, mah, ca suntem gata, scrie factura si sa plecam„.  Habar nu aveam cate ore a lucrat Victor, cat trebuie sa facturez, cat e ceasul, dar luat asa din somn, am inceput repede sa scriu factura parca de frica sa nu adorm la loc.

Pe drum ma intreaba Victor: „Cat le-ai facturat mah?„, la care eu, inca nelamurit de cate ore am stat acolo, ii zic: „300 de lei„. Incepe sa rada, „Cum, mah si nu au zis nimica, ca am stat o ora si le-ai luat 300 de lei?” (in mod normal facturam cam 100 de lei pe ora). In gandul meu imi ziceam ca ce sa mai zica saracii cand au vazut cat de terminat eram.

Incet, incet incep sa ma dezmeticesc, incep sa-mi dau seama ca eu am dormit la aia vreo 40 de minute si cand m-am trezit le-am facut factura si am plecat. Incep sa rad si eu si Victor, chiar si acum cand scriu articolul inca imi vine sa rad. Nu am idee ce or fi zis oamenii aia sau ce parere si-or fi facut despre mine, dar nici nu stiu daca vreau vreodata sa aflu.

Aducandu-mi aminte de aceasta intamplare, mi-am dat seama ca nu era prima oara cand am dormit la munca si ca, cu si mai multi ani inainte, intr-o alta firma, m-a gasit chiar seful dormind pe canapea, dar despre aceasta intamplare o sa va povestesc altadata.

Ti-a placut acest articol? Sustine-ma pe Patreon!