nov. 25

Curajul de a merge mai departe

Curajul de a merge mai departe

Mereu m-am intrebat daca curajul e o calitate a mea sau, din contra, lipsa lui ma face sa actionez atunci cand vine vorba de curaj. Pentru ca atunci cand vine vorba de sporturi extreme, curajul nu intra deloc in ecuatie; cum frica nu ma caracterizeaza in egala masura, nu pot sa spun ca am curaj in lipsa unei frici. Mai degraba, astfel de incercari pline de adrenalina mi se par fascinante si in niciun caz un act de curaj.

Cand vine vorba de antreprenoriat, curajul e mai mult o decizie pe care o iei si de care te tii, indiferent de cate piedici se ivesc pe drum. Cred ca mai repede e vorba de incapatanare, de perseverenta si nu e in mod neaparat vorba de curaj.

Si totusi, in ambele situatii, majoritatea oamenilor privesc actiunile tale ca pe acte de curaj. Se spune ca, curajul nu inseamna lipsa fricii, ci abilitatea de a actiona in momentele de frica. Iar zilele astea lucrurile nu au mers tocmai bine pentru afacerea mea; si primul imbold e sa stai si sa astepti sa se intample ceva, stii ca cel mai bine e sa actionezi, dar totusi stai si nu faci nimic, din cauza fricii ca orice ai face, o sa mearga prost.

Si atunci intervine ceva, ceva ce probabil multi l-ar percepe ca fiind curaj (eu nu l-am perceput asa) si care te face sa actionezi. Este un sentiment care te umple de energie, de optimisim si de ceva ce ar putea aduce si cu inconstienta, pentru ca actionezi intr-un mod in care nu ai mai actionat pana acum si faci lucruri pe care probabil nu te credeai in stare a le face.

Mai mult chiar, odata ce curajul a reusit sa-mi reumple bateriile, primele actiuni pe care am decis sa le fac au fost tocmai acelea de care ma temeam cel mai tare. Pentru mine, cel mai mare cosmar este sa pun mana pe telefon si sa sun pe cineva necunoscut; de fapt cred ca nu fac aproape niciodata asta, prefer sa am un prim contact, oricat de minim, cu persoana respectiva, inainte de a o suna. Si totusi in astfel de momente, faci ce stii ca trebuie facut si nu ce iti place sa faci.

Probabil multora le este mult mai frica sa sara cu parasuta sau cu coarda elastica, sau alta nebunie pe care eu am mai experimentat-o de-a lungul vietii, decat sa dea un simplu telefon. In cazul meu, imi trebuie o doza mare de curaj pentru a suna pe cineva pe care nu-l cunosc, desi multora probabil asta vi se pare o prostie.

Revenind la curajul de a merge mai departe, din nou, nu-l percep ca pe un act de curaj, e doar o simpla decizie pe care o iei si pe care dupa aceea o urmezi. Daca am luat decizia sa urc muntele, nu mai conteaza cate obstacole vor aparea pe drum, eu stiu ca trebuie sa urc in varful muntelui pe care mi l-am ales. De altfel, nicio clipa nu mi-a trecut prin cap sa renunt sau sa ma indoiesc de decizia luata. Uneori chiar sunt incapatanat in a schimba o decizie, chiar si atunci cand se dovedeste a fi totalmente gresita.