Daca ar fi sa poti pleca acum, unde ai pleca?

 Asta m-a intrebat in urma cu cateva luni o prietena si nu am stiut ce sa ii raspund. I-am spus ca pot exista mai multe aspecte si mai multe interpretari ale problemei si ca e nevoie de mai multe detalii pentru a spune unde as pleca in lume. Adevarul e ca prin cap imi treceau zeci de destinatii din intreaga lume, dar si din Romania si nu aveam un raspuns pe care sa-l pot oferi.

Eu as revizita Japonia, dar as vrea sa ajung si in Hong Kong, Noua Zeelanda, China, America, Argentina, Brazilia… Europa as lua-o la pas, ca nu cumva sa ratez ceva, iar Romania ar fi si ea pe lista locurilor faine pe care vreau sa le vizitez.

De fiecare data cand ma gandesc ca vreau sa plec undeva, ma gandesc cati bani imi trebuie, cu cat timp inainte trebuie sa imi planific calatoria si care sunt obiectivele ei. Si cu toate acestea, uneori imi vine sa ma duc in gara si sa ma urc in primul tren, sa merg timp de cateva ore sau zile si sa ma opresc, sa stau o vreme acolo, apoi sa plec mai departe cu primul tren care vine in gara respectiva. Sa nu am o destinatie anume si nici un plan de rezerva sau plasa de siguranta. Sa nu am nevoie de bani, sa nu am nevoie de nimic. Ba nu, mi-as dori un laptop cu mine, sa pot scrie ce vad, sa pot impartasi si altora.

Imi place sa vad oameni si locuri, sa aud povesti, sa ma uit in jurul meu si sa ma bucur de fiecare clipa traita. Si, daca va intrebati de ce imi plac toate acestea, pentru ca intr-un fel se aseamana cu viata, aceeasi calatorie unica pe care uneori o calculam la secunda si care aproape niciodata nu se intampla cum am prevazut.

Imi aduc aminte si acum de unul din workshop-urile lui Vlad Stan despre stabilirea obiectivelor. I-am povestit atunci ca, pentru mine, calatoria in sine ar putea fi mai importanta decat destinatia in sine. Facusem o parabola pe care o puteti vedea mai jos:

Vad un munte, provocarile nu ma sperie, asa ca incep sa urc pe el; stiu ca va fi greu, dar stiu ca am vointa necesara sa ajung in varf si ca nimic nu ma poate opri. O vreme urc pe el, apoi dau de un rau, este atat de minunat acel rau. Pe marginea lui este o barca. Oare unde duce acest rau? Decid sa iau barca si sa cobor la vale. Trec prin apele tumultoase ale vietii si ajung apoi intr-o zona de camp. Raul curge linistit, iar eu ma uit catre malurile lui. Pe malul din dreapta se afla un oras. E atat de frumos acest oras; oare ce secrete ascunde? Parasesc barca si, odata cu ea, si raul cel mirific si ma indrept catre oras. Ajung intr-o piata zgomotoasa. Multi oameni vand si cumpara diverse produse. Undeva, in spate, cineva scoate un cutit. Calatoria mea se termina brusc. Nu am ajuns nici in varful muntelui, nici la oceanul cel mirific unde se varsa acel rau. Am ajuns intr-un oras necunoscut si nici macar nu stiam ce cautam acolo. Dar calatoria mea a fost una minunata.

Unii nu avem obiective clare, ne place sa calatorim, sa experimentam. Suntem fiinte curioase, asa ne-am nascut, asa o sa murim, calatorind prin lume.