Depasirea limitelor

Cand spui cuiva ca este limitat, se va simti intodeauna jignit dar uneori suntem mult mai limitati decat ne putem imagina. Am vazut in urma cu cateva zile pe net ceva poze dintre care una chiar mi-a placut foarte mult si ma facut sa meditez la limitele in care ne situam zi de zi. Pe scurt in articol e vorba de un bloc, sau o scara de bloc reamenajata. Cam bizara pentru gusturile mele dar totusi una din poze mi-a placut mult.

Aceasta este poza care mi-a placut si care ma pus pe ganduri. Cand ne reamenajam apartamentul gandim ca ne-am depasiti limitele si ca nu suntem ca ceilalti daca am avut „curajul” sa vopsim un perete portocaliu si celalalt albastru. Si aici nu o sa ma iau doar de limitele celor care isi amenajeaza casa ci si ale zugravilor care vin cu chesti asa zis inovatoare cand de fapt sunt lafel de limitati.

Am vazut de-a lungul timpului tot felul de case sau apartamente mai in stiul unor nave spatiale din fileme SF ale calor fani erau, mai in stilul unor forme mai ciudate gen cochilie de melc. Si totusi zi de zi avem placerea sa stam intre aceiasi 4 pereti cu forma de cub, in general vopstiti in alb sau intr-o singura culoare si cand avem 2 culori spunem deja ca am indraznit sa avem viziune.

Nu ma refer la opere de arta ale unor artisti extravaganti, ma refel la acei 99% dintre oameni care vor sa se simta bine in casele lor si totusi nu fac nimic pentru asta. Ma rog poate exagerez, poate uni mai au un ghiveci doua cu plante sau un acvariu care sa le mai aduca aminte de natura si de relaxarea din natura. Dar daca in acvariu pun un fundal care imita prin constructie pietrele de pe fundul unui rau, de ce nu as face asa ceva si prin casa. De ce nu as avea gresia sub forma unui rau cu pietre pe care sa calc, sau cu iarba si o poteca care ma duce dintr-o camera in alta. De ce trebuie sa am peretii drepti de ce trebuie sa am mobila intr-un anume fel si daca as face un dulap mai mare nu prea inalt si cu patul deasupra lui de ce ar fi chestia asta o chestie extravaganta?

Nu stiu mi se pare ca suntem atat de limitati in privinta spatilui in care ne traim majoritatea vietii si care ar trebuii sa fie un spatiu care sa ne faca sa ne simtim minunat.