Mai 9

Desi se zice ca nu haina face pe om, in antreprenoriat conteaza

Desi se zice ca nu haina face pe om, in antreprenoriat conteaza

Cred ca unul din lucrurile care ma deranjeaza cel mai tare in antreprenoriat este modul superficial de a privi lucrurile – al multora dintre noi – si mai ales de a judeca oamenii dupa aparente si nu dupa ceea ce stiu sa faca. Si cea mai mare problema e ca, de multe ori, in mod inconstient facem asta cu totii intr-o masura mai mare sau mai mica.

Eu trebuie sa recunosc ca am fost multa vreme total nepasator de modul in care ma imbrac si consider in continuare ca hainele s-au inventat ca sa iti tina de cald si sa te simti bine in ele. Imi aduc si acum aminte cum in primii ani de casatorie aveam niste adidasi care imi placeau foarte mult, erau jerpeliti ca vai mama lor; la un moment dat am trecut pe langa o vitrina unde erau fix aceiasi adidasi, dupa cateva minute de discutii cu sotia, care nu intelegea de ce trebuie sa-mi iau fix o pereche identica, am intrat in magazin, i-am probat, am platit si am plecat cu ei in picioare lasandu-i vanzatoarei vechea pereche sa o arunce la gunoi. Alta data cautam o pereche de blugi si nu gaseam nimic sa-mi placa, asa ca m-am dus la vanzatoare si am intrebat-o daca nu are modelul pe care il am pe mine (il luasem tot de la ei cu un an in urma). Bineinteles ca iar am avut parte de scandal si mi-a zis sotia sa nu mai fac niciodata asa ceva cand e ea cu mine la cumparaturi.

De doi ani insa am inceput sa fiu mai atent la hainele cu care ma imbrac, la modul cum stau pe mine, la mediul in care ma duc si ce fel de oameni sunt cei cu care ma intalnesc. Astfel am mai renuntat la blugi si tricouri si am trecut la camasi si pantaloni mai business sau casual business, am inceput sa ma mai uit si in oglinda inainte de a iesi pe usa, pentru a vedea daca totul e ok si asa mai departe.

Prima reactie pe care am observat-o in momentul in care am inceput sa fiu mai atent cu ce ma imbrac a fost oarecum amuzanta, oamenii ma priveau altfel, aveau mai multa incredere in mine, unii ma laudau ca am mai slabit, desi cantarul ii contrazicea, altii pareau mai dispusi sa asculte cand am ceva de spus.

Al doilea lucru care s-a intamplat – si care intr-un fel m-a uimit – a fost faptul ca si subconstientul meu functioneaza fix la fel ca al celorlalti oameni; fiind mai atent cu ce ma imbrac, vazand probabil si modul in care cei din jur reactioneaza la asta, si eu la randul meu am devenit mai increzator in mine. Cu alte cuvinte, m-a ajutat nu doar sa fiu privit de ceilalti ca un profesionist, dar am crescut si in ochii mei. Asta a fost unul din beneficiile majore la care nu ma asteptam, adica eu sa ma simt bine ca sunt mai atent cu ce ma imbrac.

De vreo cateva luni mi-am dat seama ca intr-un fel tinuta mea ar trebui completata si de un sacou; si cum spiritul meu de libertate trebuie sa fie lasat in pace, am zis ca nu am nevoie de ceva prea sobru si ca un sacou „rupt in coate„, cum ii zic eu, adica cu petice puse in dreptul coatelor (de, moda asta…), mi s-ar potrivi de minune. Asa ca am inceput sa caut prin magazine mai atent la zona de sacouri barbati, poate, poate gasesc ceva. Modele faine s-au gasit, dar care sa stea bine pe mine, nu prea, asa ca am inceput sa caut pe net.

Am gasit in cele din urma ceva de la Antonio Gatti, un sacou pe gustul meu, il vedeti in poza de mai jos, singura problema fiind marimea, eu incadrandu-ma mai mult spre 4XL sau 5XL si in nici un caz spre 3XL, cum au ei pe site. Dar asta ar putea fi un motiv in plus pentru a slabi, ca doar la talie da rau cu virgula in tabelul de marimi. Dar rezolvam noi cumva, facem un hashtag #dauburtajos, cateva luni de exercitii si poate prin toamna ma incape si sacoul.

Evident, am dat o fuga si prin sectiunea de veste barbati, in ideea ca poate mi-ar sta bine si cu asa ceva, dar momentan cred ca ar fi prea mult pentru mine si nici nu-s sigur ca mi-ar sta bine.

Partea buna la toata treaba asta cu burta e ca nu mai trebuie sa-mi bat capul ce nasture de la sacou trebuie incheiat, ca la mine nu se va incheia niciunul; si stati linistiti ca stiu destul de bine care se incheie si care nu. Oricum, nu stiu cati dintre voi stiti ca toata nebunia asta cu nasturele de jos descheiat a pornit de la Eduard al VIII-lea, monarh al Regatului Unit, care era asa, mai durduliu, ca mine si lasa ultimul nasture descheiat. Curtenii l-au copiat si uite astfel noi, la randul nostru, trebuie sa ne batem capul cu asta ori de cate ori imbracam un sacou.

Oricum, sacoul de mai sus e pe drum, asa ca o sa vin cu un update la articol cu poze, nu o sa arat eu chiar ca domnul din poza, dar trebuie sa-mi vina bine si doar ma stiti ca-s optimist.

  1. Eu nu cred că ar trebui corelat profesionalismul cu hainele „business”, ci, mai degrabă, ar trebui să ne asumăm până la capăt modul în care alegem să ne îmbrăcăm.

    Raspunde
    • Dragos Schiopu 09/05/2017, 3:42 pm

      Ce conteaza ce crezi tu, sau ce cred eu, conteaza cum functioneaza creierul uman, care sunt prejudecatile pe care le mostenim si ce rezultate vrem sa obtinem.

Lasa un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.