Oct 31

Despre munca din spatele blogului

blog_3000_articole Radu vine astazi cu un articol deosebit despre ce inseamna munca din spatele blogului lui, despre sacrificiile pe care le face si despre efortul pe care il depune pentru a avea parte de beneficiile pe care le are cu blogul lui.

Am vorbit mereu in cercuri inchise despre aceste lucruri, de fiecare data cand un cititor mi-a zis pe e-mail sau messenger despre beneficiile pe care le am cu ajutorul blogului, am incercat sa ii explic ca exista o parte nevazuta a acestei activitati, care implica multa munca, mult efort si multa daruire din partea celui care se ocupa cu aceasta „meserie”.

As vrea sa vad ca incepe o „campanie” in blogosfera prin care fiecare blogger care are cat de cat o vizibilitate in online sa explice intr-un articol despre munca pe care o depune la blogul lui, un fel de campanie de constientizare a cititorilor ca in spatele blogging-ului exista multa munca si ca noi tratam lucrurile la modul foarte serios.

Prezenta la evenimente

In ultima vreme am tot refuzat sa mai merg la evenimente, o parte si datorita faptului ca m-am saturat sa fiu numit piscotar, dar si din alte motive. Cu toate acestea, din cand in cand mai imi fac aparitia la unele evenimete. Ce inseamna asta in bani pentru mine?

Pai daca evenimentul este dimineata, inseamna sa-mi iau jumatate de zi de concediu, si cum m-am tot plimbat prin tari straine anul acesta, zilele mele de concediu s-au dus, asa ca imi iau jumatate de zi de concediu fara  plata, astfel ca la finalul lunii cand iau salariul, acesta este mai mic decat de obicei si va asigur ca orice mi-ar pune oamenii aia de la eveniment in sacosa la plecare sau pe masa nu acopera banii pe care ii pierd pentru jumatatea de zi luata fara plata. Pe langa asta, pe sefii mei nu ii intereseaza daca mi-am luat jumatate de zi libera, ci ii intereseaza sa imi fac treaba, jumatate de zi libera inseamna sa trag din greu in celelalte 4 ore ca sa fie multumiti si sa imi aprobe si data viitoare jumatate de zi libera.

Daca evenimentul este seara e si mai frumos, de cele mai multe ori alerg spre Gara de Nord si incerc sa prind ultimul sau penultimul tren care ma duce acasa. Bani de taxi, bani de tren care costa 21 de lei si nu 7.5 lei, oboseala si stres. La 23:30 este ultimul tren, mai iau un taxi pana acasa in Ploiesti, ca la ora la care ajung nu mai circula altceva, la ora 1 noaptea sunt in casa si ma apuc de scris articolul despre eveniment, iar la 7 dimineata ma scol din nou ca sa plec la tren si inapoi spre Bucuresti.

Invitatii gratis la film

In cazul invitatiilor la film, e si mai faina piscotareala. Nu ma mai leg de costuri si de efort, ca deja ati inteles din punctele prezentate mai sus ce inseamna asta. Am sa va povestesc o intamplare de anul trecut din iarna, cand am vazut The Hobbit. Normal as fi refuzat invitatia, pentru ca locatia si ora de difuzare imi erau total nefavorabile. Fiind la Baneasa Shopping Center, nu mai aveam cum sa ajung in timp util in Gara de Nord si pur si simplu nu aveam idee cu ce o sa ma intorc acasa. Dar imi doream foarte tare sa repar relatia cu Samsung, iar omul care imi adresase invitatia la film era Tudor Daescu, asa ca trebuia neaparat sa vorbesc cu el si am acceptat invitatia, la film am avut parte si de o veste proasta, am aflat ca agentia lui nu va mai reprezenta Samsung incepand din 2013. Ca sa intelegeti cam cum era vremea pe 20 decembrie, va invit sa vedeti filmarea de aici. Chiar in acest articol scrie ca „ma grabeam spre DN1, in speranta ca la ora aceea tarzie ma va lua cineva spre Ploiesti„.

Ce nu am scris niciodata pe blog este ora in care am stat si am inghetat de frig pe DN1 in fata mall-ului din Baneasa. Ceea ce nu scrie in articol este faptul ca am plecat pe jos pana la capatul celuilalt pod, dincolo de drumul care duce la Zoo Baneasa, pentru ca mi-am dat seama ca intre poduri nu va opri nimeni sa ma ia la ora aceea destul de tarzie. Si am mers prin zapada pana la genunchi, eram ud la picioare si imi blestemam zilele si viata mea de blogger „piscotar”. Si in cele din urma, am avut noroc cu un taxi care avusese cursa la Bucuresti si se intorcea spre Ploiesti. I-am platit 10 lei pana la intrarea in Ploiesti, iar de acolo era obligat sa puna „ceasul”, asa ca am mai platit 15 sau 17 lei cursa pana acasa. Dar ce mai contau banii pe vremea aia. Imi doream doar sa ajung acasa, alaturi de sotia mea.

Petrecerile si alte evenimente

Sa va povestesc despre petrecerile de Craciun la care sunt invitat de diverse firme. Sa va povestesc cum imi iau camera la hotel in Bucuresti ca nu are niciun rost sa mai plec la 5 dimineata spre Ploiesti, ca la 7 sa ma trezesc sa ma duc la tren. Sau sa va povestesc cat ma costa benzina daca vin cu masina si cata bere mi-as lua din banii dati pe benzina. Si daca-s cu masina, nu pot sa beau decat suc. Sau despre efortul pe care il face sotia (care are si ea job) ca se trezeste noaptea si vine sa ma ia din Bucuresti, pentru ca mie mi-a fost rusine sa intervin sau sa intreb macar daca invitatia e dubla.

Concluzii

In spatele unui blog de succes este multa munca, mult efort si foarte multa pasiune. Nu mai priviti lucrurile superficial. Daca noi venim si prezentam doar lucrurile frumoase pe blog si vedeti cat de tare ne-am distrat la nu stiu ce petrecere, intrebati-va si cum este posibil ca la 8 dimineata sa apara articolul pe blog. Intrebati-va cate weekend-uri am sacrificat, cand in loc sa stau la bere cu prietenii, stateam sa ma documentez si sa gasesc noi subiecte interesante pentru voi, cititorii blogului meu.

Si sa mai stiti ceva, niciunul dintre noi nu ne-am plans vreodata ca e greu si nici in acest articol nu as vrea sa se inteleaga asta. E alegerea mea sa fac asta, e alegerea mea sa fac anumite sacrificii pentru a dezvolta acest blog, e alegerea mea sa cheltuiesc sume importante pentru promovarea lui, e alegerea mea sa cer bani pentru a promova anumite companii. Vreau doar sa va rog sa nu ne mai judecati asa aspru, nimeni nu se duce la un eveniment ca sa manance sau pentru cadoul primit la final.

  1. Bine spus … e alegerea noastra sa scriem pe un blog si cine e curios de mai mult poate sa-si faca repede un blog gratuit pe wordpress.com sau pe blogger sa povesteasca dupa vreo 6 luni cu cate „piscoturi” s-a procopsit. 🙂

    Raspunde
  2. Am uitat sa pun in articol faptul ca si eu scriu de mai bine de 6 ani pe acest blog. Desi eu am facut cele mai multe greseli posibile de-a lungul timpului. 🙂

    Raspunde
  3. Cu ajutorul acestui articol mi-am dat si eu seama ce inseamna viata de blogger…nu m-am gandit niciodata la efortul depus din spatele unui articol bine scris si documentat!!! FELICITARI!!!

    Raspunde
  4. E doar o parte din lumea nevazuta a blogingului. Te asigur ca sunt si multe lucruri super faine tot in partea nevazuta.

    Raspunde
  5. Toți facem greșeala să generalizăm. Acum, articolele cu pișcotăreala au plecat de la niște cazuri concrete.

    Tu și Radu ați prezentat partea plină a paharului… dar asta nu însemnă că nu există și o parte goală.

    Raspunde
  6. Sa stii ca m-am gandit si la asta. M-am gandit daca exista sau nu piscotari la evenimente dar eu nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreunul. Si stii de ce, pentru ca uneori de dragul de a sta de vorba cu niste oameni, nu apuc nici macar sa mananc. Ma duc la eveniment cu gandul sa invat ceva nou, sunt atent la ce au de spus oamenii aia pe scena, apoi dupa eveniment sunt cu gandul la ce as putea scrie ca sa fie diferit de ceilalti si nu am timp sa observ daca cineva se bate pe mancare sau isi face cruce dupa ce a plecat de la eveniment ca a primit o punga cu te mir ce.

    Raspunde
  7. Invitatiile de care zici tu, un film nou, un eveniment corporate, au ca scop principal networkingul si pr-ul. Ambele costa! Iti iei cel mai bun costum, dai bani la taxi, suni amanta ca intarzii, dar te prezinti sa iei pulsul, sa pastrezi legatura cu oamenii din agentii sau altele pe care numai pe acolo dai de iei, sa intalnesti fetze noi care poate iti vor fi de folos pe viitor. Deci exemplele tale nu sunt neaparat relevante…

    Raspunde
  8. Horatiu situ ca costa, nici nu am o problema cu faptul ca costa, dar atunci cand vezi acuzatii cum ca te duci acolo ca sa mananci 2 frigarui te intrebi cu ce ai gresit.

    Raspunde
  9. Cum ziceam mai devreme… Timpul trece atat de repede si eu as vrea sa fac atat de multe. E de admirat modul in care-ti sacrifici si administrezi timpul. E trist cand oamenii nu apreciaza, ba mai mult, critica. Mult succes in continuare!

    Raspunde
  10. Am citit articolul lui Radu, chiar mi-am schimbat putin parerea despre ce inseamna un blog adevarat. Cred ca fiecare blog mare, printre care si tu ai renuntat la multe pentru a putea avea ceea ce ai astazi. E greu, dar nu trebuie lasat sa se vada.

    Raspunde
  11. Salut. Sunt nou pe blogul tau, fiind interesat de antreprenoriat. Din ce inteleg din postul acesta, tu esti angajat sau doar ai spus la misto ca trebuie sa iti iei concediu fara plata?

    Raspunde
  12. Sunt angajat la o firma germana. Nu am voie sa-i dau numele in mod public dar gasesti pe aici cateva articole unde scrie unde lucrez sau probabil daca cauti pe net.

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.