mart. 20

Despre protestatari

protestatari Nu stiu cum se face, dar probabil si datorita faptului ca vin cu trenul dimineata in Bucuresti, am ocazia sa ma intalnesc mereu, atunci cand sunt proteste, cu grupuri de protestatari veniti din toate colturile tarii la proteste. Uneori ii vad pe la metrou, alteori decid sa ia autobuzul spre Piata Victoriei, cert e ca am ocazia sa ii vad si sa ii analizez putin.

Grupurile venite din tara, cele mici, se compun din 5-10 persoane, iar ideea acestui articol mi-a venit luni, cand am realizat ca un astfel de grup nu se deosebeste cu nimic de grupurile pe care le-am tot vazut mereu de-a lungul timpului.

Un astfel de grup contine aproape intotdeauna un domn imbracat mai bine, asta de obicei e seful grupului (omul de actiune, care e sef la sindicat, a pupat toata viata lui pe altii in fund si acum se crede lider), apoi mai contine alti 2-3 barbati parca veniti cu sila la Bucuresti, cand ei aveau treaba pe acasa si, nu in ultimul rand, 4-5 cucoane (le-as zice doamne, dar parca am o retinere) care insotesc grupul de protestatari.

Intotdeauna liderul de mai sus e pus pe glume, glume facute mai ales cu multa „finete”, avand tenta sexuala la adresa „doamnelor” din grup. Doamnele se hlizesc si rad vesele la glumele de rahat ale sefului de grup (spera si ele la o marire de salariu), uneori raspunsurile date de ele la glumele „fine” ale liderului sunt la acelasi nivel si contin apropouri la potenta liderului sau a altor colegi (depinde de subiect).

Daca in autobuz nu am observat asa de bine grupul vesel de-a lungul timpului, de data aceasta, in linistea metroului s-au facut remarcati imediat, in momentul in care metroul a poposit in statia Gara de Nord. Daca toti ceilalti calatori ascultau muzica sau citeau o carte (cred ca cei care calatoriti zilnic cu metroul stiti mai bine decat mine cum stau lucrurile), grupul vesel trebuia sa comunice de la un capat la celalalt al vagonului, ca erau prea multi si nu incapusera pe o singura usa.

Stand si privindu-i, m-am intrebat un singur lucru: Daca viata e naspa, si salariile de bugetari sunt mici, si guvernatii fura, si totul e naspa si ati ajuns la capatul rabdarii si veniti la Bucuresti sa protestati, de ce sunteti asa veseli?

Pentru ca imi e foarte greu sa inteleg cum, daca aveti probleme atat de mari, sunteti atat de relaxati si pusi pe glume (fie ele si de autobaza). Chiar imi e greu sa inteleg asta. Asta in masura in care eu sunt in general o persoana zgomotoaza, care vorbeste mult si care nu e deranjata de asta.

Si al doilea lucru pe care nu il inteleg „doamnele” mele: Cum de nu sunteti la fel de vesele atunci cand vin la ghiseul vostru si am nevoie de un act, de o semnatura sau mai stiu eu ce altceva si va uitati la mine cu scarba si dezgust?

P.S. Habar nu am cine si pentru ce a protestat luni. Oricum „viata e trist” pentru ei.

  1. Si eu vad grupuri de protestatari si ma tot intrebam de ce protesteaza. 😉 Mersi de post.

  2. E greu ce sa zic! Niciodata nu am cautat detalii despre prosteste, nu am fost interesat, dar sincer cred ca ar avea ceva mi bun decat sa se plimbe prin Zona Victoriei strigand diverse drepturi! Dar traim in Romania si lumea e disperata, incearca orice!

  3. Asta imi aminteste de unii care faceau greva in Piata Victoriei iar la un moment dat dansau pinguinul.

  4. Dacă vine vorba de grupuri, eu am oroare când văd grupu’ ăla de oameni ce fac parte din nu-ştiu-ce neam de biserică şi pe care îi văd mereu, îmbracaţi la costume, cu bagaje imense pe lângă ei, cum stau şi aşteaptă acolo în faţa la MaD’s. I-aş bate…

Comentariile sunt inchise.