oct. 19

DON JUAN. dupa: Moličre

Piesa nu a fost una extraordinara, putin adaptata la timpurile moderne, nu a fost nici comedie asa cum am fost eu informat, asa ca a trebuit sa imi storc putin creierii ca sa inteleg anumite elemente din piese si care pana la urma nu le-am inteles.

Ce-a mai amuzanta situatie a fost cand intreaba in piesa actorul pe slujitorul lui ceva, si gagica de langa mine se trezeste spunand cu glas tare: „ihi”. Probabil traia cu adevarat piesa.

Ce-a mai tare piesa vazuta la teatrul din Ploiesti a fost „Nevrozele sexuale ale părinţilor noştri”, pe care sincer m-as duce sa o mai vad si a doua oara.

La piesa de aseara mi s-au parut interesante cele 2 proiectii video si modul lor de a le imbina in piesa.

Daca ar fi sa dau nota ca la filme, dau nota 8, desi mai mult pentru jocul actorilor si efecte decat pentru piesa in sine care era cam greoaie pentru dastia ca mine, nescosi la biserica prea des. Si la un moment dat au avut niste texte zic eu deosebit de grele si nu stiu cum naiba le-au memorat.