Il urmaresc de cativa ani online pe Peter Barta, dar multa vreme nu am indraznit sa relationez cu el. Intr-un moment mai greu din viata mea antreprenoriala, am indraznit sa-l deranjez cu cateva intrebari legate de problemele pe care le intampinam si sfaturile lui mi-au dat din nou curaj sa merg mai departe, motiv pentru care tin sa-i multumesc inca o data si aici, in scris. In urma cu cateva zile, la una din postarile lui, cineva a cerut mai multe explicatii legate de Fondul Suveran, iar eu m-am oferit sa-l sprijin cu un guest post pe blogul meu despre asta:
Cred ca una din cele mai putin discutante stiri de saptamana aceasta, si asta nu pentru ca ar fi mai putin importanta ci pentru ca cei care au initiat legea pleaca de la premisa ca lumea oricum nu intelege, a fost cea legata de Fondul Suveran de Investitii.
Insa, pana sa ne uitam la forma propusa, hai sa vedem ce este un Fond Suveran. Practic un fond suveran este un vehicul de investitii prin care tara care il detine realizeaza investitii nu doar in tara de origine ci global, aici vorbim de excedentul de bani sau rezerve. Este, daca vreti, o galeata de bani alimentata, de obicei din diversele comoditati – petrol, metale pretioase, gaze naturale – bani care ulterior sunt investiti in actiuni, bonduri, proprietati sau alte arii cu potential de crestere. Cele mai multe tari care detin asemenea fonduri de investitii, de obicei, se bazeaza pe o singura sursa de venit, de exemplu petrol daca ne uitam la tarile din Orientul Mijlociu sau Norvegia, care este tara cu cel mai mare fond suveran. Norvegia a inceput constructia acestui fond, care azi are o valoare de cca 1,7 trilioane de dolari, cu scopul de a se proteja in eventualitatea in care pretul petrolului va avea de suferit sau raman fara aceasta resursa, astfel incat sa aiba bani de unde sa finanteze dezvoltarea tarii. Ca fapt divers, fondul suveran la Norvegiei este unui din fondurile care are o participare de aproximativ 600 de miliarde de dolari in cca 9000 de companii global, de la Apple la Microsoft.
Exista tari care si-au creat fonduri suverane nu bazate pe comoditati cum e China sau Japonia, in cazul Japoniei fondul a fost creat cu scopul de a finanta deficitul din fondul de pensii estimat datorita imbatranirii acute a populatiei.
Marea problema globala cu aceste fonduri este ca au politici de investitii total netrasparente, cu exceptia Norvegiei. Grija majora este data de motivatie care este de cele mai multe ori politica si nu financiara. Exista si alte probleme date de dimensiunea acestora si potentialul destabilizator in piete insa nu am sa insist pe asta.
O scurta recapitulare: avem “o galeata” in care se pune excedentul de bani care este utilizat pentru a realiza investitii in active nu doar din tara dar si pe piete internationale, fie direct fie indirect prin participarea la finantarea altor fonduri de investitii de capital de risc – private equity sau venture capital.
Ce se intampla la noi
In primul rand noi nu avem un excendent, in continuare ne imprumutam pentru a finanta deficitele venite din fondul de pensii, ajutoarele sociale si salariile bugetarilor. Nu ne imprumutam pentru a realiza investitii care sa aduca plus valoare in economie.
Daca ne uitam putin pe lege una din elementele care ar trebui sa ne sperie este, in primul rand, modul in care se va alimenta acest fond. Pe langa faptul ca alimentarea se face prin trecerea din proprietatea privata a statului a unor aciuni detinute la cele mai importante companii de stat, in proprietatea privata a acestui fond, practic le faci cadou. Toate acestea se fac prin derogare de la lege, ceea ce trage un semnal puternic de alarma. Ne uitam la articolul 7 din lege care iti spune ca instrainarea acestor actiuni se va putea face de catre Fond liber cum doresc ei fara niciun control sau limita. In lege nu este specificat nimic de modul in care este gestionat riscul, desigur poti sa spui ca asta nu ar trebui sa fie aici ci in politicile interne, insa in lege ar trebui sa figureze un paragraf prin care Ministerul de Finante este obligat sa seteze limite de risc astfel incat acest Fond sa nu faca ce-l taie capul, pentru simplu motiv ca la constituire s-au trecut niste actiuni de la companii aflate in proprietatea privata a statului. Un alt element important, Fondul poate emite proprii instrumente pentru finantare fara o aprobare prealabila din partea Ministerului de Finante, asta inseamna ca poate emite bonduri sau alte instrumente prin care sa se imprumute dupa cum doreste fara sa intrebe pe nimeni daca are voie sau nu sau pentru ce. Legea nu spune clar in ce anume poate sa investeasca in ce sectoare spune doar care este scopul care este unul foarte general nimic specific.
Politizarea excesiva a conducerii acestui fond ridica mari semne de intrebare. Asa cum am spus acum cativa ani, acest fond nu va fi nimic altceva decat o supapa prin care un consiliu de supraveghere va avea grija sa alimenteze partidul cu bani fara ca cetateanul sa beneficieze de ceva in mod concret. Problema mare nu este ca se constituie, problema cu acest fond este cum se constituie si mai ales sursa banilor pentru capital. Cred ca transformarea tuturor ajutoarelor si formelor de sprijin pe care statul le ofera la ora actuala mediului privat ar trebui sa fie principala sursa de bani si acei bani sa fie administrati pe principii comerciale, si de abia pe urma sa ne gandim la alte capitalizari.
Experienta ne demonstreaza ca statul nu a reusit sa viabilizeze instrumente existente, ne uitam la Fondul de Garantare pentru IMM-uri care in loc sa garanteze credite pt imm-uri gestioneaza programul prima casa, ne uitam la Fondul de Contragarantare o alta idee buna care a sfarsit prost, si a sfarsit prost pentru ca a fost scos intentionat de sub supravegherea BNR, tocmai pentru a nu fi verificat. Fondul de Contragarantare are in componenta conducerii persoane care habar nu au ce inseamna un instrument de contragarantare si cum functioneaza. Asta este de speriat faptul ca dam pe mana unei entitati active de miliarde fara sa mai avem vreun control asupra acestora.