Dupa alte 230 de km pe motocicleta am ajuns in sfarsit acasa. Vremea a tinut cu mine, asa ca nu am avut parte de nici macar o picatura de ploaie in aceste 3 zile cat am fost plecat. Cum spuneam si in postul anterior, de la Focsani exista un drum de vis pentru orice motociclist, abia asteptam sa ajung inapoi in zona respectiva si bineinteles ca m-am bucurat de aceasta bucata de drum din plin, adica cu vreo 200 km/ora exceptand curbele si cu un nou record personal de 246km/h. Sincer cred ca asta va ramane multa vreme de acuma incolo recordul meu personal de viteza, pentru ca pe DN1 nu or sa fie in veci conditii pentru asemenea viteze, pentru ca ar fi ceva foarte ciudat sa vad DN1 fara nici o masina pe el. Deci cu exceptia la vreo chestie organizata pe aeroport, nu vad unde in alta parte as putea prinde o asemenea viteza. Oricum a fost frumos, si aplecatul pe curbe, si drumul si tot.
In rest despre ce am mai petrecut pe la Lepsa impreuna cu colegii acvarisiti o sa va povestesc intr-un post viitor.