Posted by 
E incredibil cat de incapatanati putem fi uneori. De exemplu, azi dimineata, o doamna alunecase pe gheata si isi luxase probabil glezna, asta in cel mai fericit caz. Cel care a ajutat-o, i-a sugerat sa mearga la un medic sa vada daca e rupt, dar ea se incapatana sa spuna ca vrea sa ajunga acasa, la Timisoara. Chiar si eu, la un moment dat, i-am spus ca, daca e doar luxat, o sa o doara cateva saptamani, dar daca e vorba de o fractura, 8 ore in tren pana la Timisoara e ceva ce eu, unul, nu cred ca as putea suporta, plus ca, dupa o perioada asa lunga de pasit in el, ar putea-o afecta pe viata.
Dar femeia o stia pe a ei, ca trebuie sa ajunga acasa si ca maine se va duce la doctor; fara sa se gandeasca o clipa la faptul ca ar putea avea probleme toata viata. Ma gandesc ca un os rupt poate fi ascutit ca un cutit si iti poate taia o vena, lucru ce poate duce la hemoragie interna si ajungi intr-o cutie de lemn la destinatie. Dar, uneori, oamenii uneori isi aloca niste riscuri de-a dreptul stupide.
Si, daca in exemplul de mai sus, e vorba de anumite idei pe care le-a capatat de-a lungul vietii, de genul ca, daca e sa mor, sa mor acasa, nu departe si mai bine e acasa, idei pe care si eu le-am avut pana am plecat in Japonia, incapatanarea ne ajuta, dar ne si poate distruge in multe alte situatii.
In antreprenoriat, as putea spune ca ajuta, pentru ca esecul este dat de momentul in care tu decizi sa te opresti din drum. Asa ca a fi incapatanat poate fi un lucru care sa faca diferenta intre tine si ceilalti. Dar daca, alaturi de incapatanarea de a merge mai departe, pui si ignorarea feedback-ului obtinut de pe piata, atunci mergi catre o moarte sigura, moarte a propriei afaceri, bineinteles.
In plus, am eu o vorba ca, daca tu esti incapatanat, eu pot fi si mai incapatanat si atunci acest lucru poate duce la conflicte nedorite. Mai exista si o vorba prin popor ca cel mai destept cedeaza. Asa ca incapatanarea poate fi un dar sau un blestem. Trebuie sa stii cand te incapatanezi sa faci ceva si care este pretul.
De exemplui eu ma incapatanez zilele aceastea sa ma ocup de un proiect (desi nu e chiar un proiect) care imi mananca foarte multe resursei atat de timpi cat si de bani. Succesul acestui proiect inseamana o pierdere financiara. Toata lumea imi spune ca nu o sa reusesc, iar eu sunt constient ca, daca reusesc, voi avea nevoie pe un an de zile sa aloc resurse de timp importante, iar beneficiile vor fi aproape inexistente (beneficiile materiale). In contextul celor de mai sus, probabil ca va intrebati de ce naiba fac asta? – Pentru ca imi doresc foarte tare o chestie care nu are niciun fel de valoare pentru nimeni, dar care are o valoare imensa pentru mine personal. Nu va pot spune inca despre ce e vorba, dar sunt sanse sa aflati in curand.