Povestea urmatoare arata cat de usor suntem influentati uneori de mediul exterior fara sa vrem si fara a avea un control asupra deciziilor noastre.
E 10 seara. Sunt la metrou. Pentru ca mai am ceva ore pana am ultimul tren spre Ploiesti, ma hotarasc sa iau si ceva de mancare. Strudel cu mere pare o optiune buna si ieftina. Ma opresc in fata unei vitrine si inspectez bunatatile din geam. Vad diverse feluri de strudel. Strudel cu mere. Strudel cu branza. Strudel cu dovleac. Ma gandesc. Ce chestie, au facut si cu dovleac, oricum nu-mi place niciodata dovleacul in mancare. Ma gandesc daca sa iau unul cu mere si unul cu branza. Tanti vanzatoarea trebaluia prin spate, probabil obosita dupa o zi de munca. Intre timp la coada mai apare si un cuplu.
Ea: Vreau doua cu dovleac.
Eu [in gand]: Poate totusi branza e veche si mai bine as lua si eu doua cu mere.
Ea: Ba nu, vreau unul cu mere si unul cu dovleac.
Eu [in gand]: Totusi poate ar fi bine sa incerc totusi si cel cu branza, altadata a fost bun.
Ma pierd in ganduri. Imi dau seama ca mi-am schimbat de doua ori decizia de a cumpara un produs doar din cauza unei voci care vroia mereu altceva, nici macar ce vroiam eu. Ma gandesc ca e o idee buna de articol.
Apare si vanzatoarea de dupa rafturile din spate.
– Spuneti va rog.
– Unul cu mere si unul cu dovleac…. aaaaa stati asa, ca nu-mi place cu dovleac, cu mere si cu branza.
Perechea din spate se amuza copios, rad si eu cand mi-am dat seama de ce ametit sunt. Imi iau bunatatile si dau sa plec. Ea cere: Unul cu mere si unul cu dovleac, eu inca razand intreb „Esti sigura?”, apoi imi vad de drum.
Pana la urma de care ti-ai luat?