mart. 12

Jurnal de calatorie pe o roata (partea I)

Jurnal de calatorie pe o roata (partea I)

In urma cu doi ani, pe strazile Vienei, un necunoscut urca la deal „calare” pe un monociclu alimentat electric, necunoscut mie pana atunci si care parea minunat. V-am povestit despre intamplarea respectiva atunci si puteti reciti articolul respectiv aici. In urma cu cateva saptamani, un comunicat de presa ma anunta despre aparitia unor astfel de „jucarii” pe piata din Romania si bineinteles ca nu am ratat ocazia de a le cere celor de la airwheel.com.ro in teste unul dintre produsele lor.

Am ales sa scriu acest articol sub forma unui mic jurnal, amuzant pe alocuri si in care sa va povestesc despre aventura mea pe o roata.

Primul contact

14:55 – Suna telefonul, domnul Dan tocmai a ajuns la locatia unde lucrez in Bucuresti, asa ca am coborat nerabdator sa iau in primire jucaria. Amanasem intalnirea cu cateva zile vineri, din cauza vremii care se anunta extrem de capricioasa.

15:05 – Domnul Dan imi prezinta jucaria. E grea. Ma avertizeaza ca el e responsabil doar de aparat si nu si de cel care il conduce. Imi arata ca nu e nicio problema daca din inertie se duce inca 1 metru inainte si pe urma pica jos. Eu ma gandesc cu groaza ca nu merita asa frumusete sa capete noi zgarieturi si ma gandesc ca eu o sa am grija de ea si sigur o sa folosesc o chinga, astfel incat sa nu ajunga frumusete de aparat sa capete noi zgarieturi. (Daca ati sti cum mi s-a modificat modul de gandire dupa alte cateva ore…) Imi dau seama ca e destul de grea si ca, cel putin azi, o sa o car eu pe ea si nu ea pe mine.

15:10 – Am ajuns cu ea in firma, scot cureaua de la pantaloni sa o folosesc pe post de chinga si incep primele lectii. Nu reusesc sa stau deloc pe ea si daca am mers sprijinit de umerii colegilor cam 1 metru, e bine. Dupa 10 minute intrerupem activitatea de invatare, ca deja deranjam colegii. Oricum pare al naibii de greu sa stai pe ea. Mai ales ca a venit fara rolele ajutatoare de invatare.

Lectia din Gara – 2 minute

18:50 – O astept pe Dana sa vina sa ma ia, decid ca e timpul sa mai incerc inca o data sa calaresc „diavolul” si ma sui pe ea, sprijinindu-ma de o masina. Cade de cateva ori, reusesc sa merg 2-3 metri fara sa cad, dar cu un mers mai rau decat cel al unui betiv. Imi dau seama ca totusi, dupa 30-40 de minute, as putea reusi sa imblanzesc animalul.

Prima lectie – 30 minute

19:10 – Ajung acasa, las rucsacul, ma echipez mai sport, iau o pereche de ciorapi de schi in picioare, ca ma deranja putin osul de la glezna si ies in fata blocului pentru a invata sa ma dau cu noua jucarie.

Dupa 5 minute: Am reusit sa merg 2-3 metri pe ea, dar nu mai mult. Pare foarte greu de stapanit.

Dupa 12 minute: Am rupt cureaua, se pare ca in momentul cand saream de pe ea, catarama a cedat si s-a rupt. Dupa inca 2-3 incercari, imi dau seama ca nu ma ajuta cu nimic chinga formata din curea, ci mai rau ma incurca, asa ca renunt la ea. Ma sprijin de masini ca sa pot sa ma sui pe dracovenie si pe urma ma las usor in fata pentru a incepe sa mearga. Reusesc astfel sa merg primii 4-5-10 metri fara sa cad. La un moment dat, pe la mijlocul strazii mele, e o mica alee care incepe cu o bordura de vreo 2 degete grosime. Am incercat la viteza mica, tinandu-ma de o masina si am vazut ca urca bordura aia. O greseala care avea sa ma coste putin mai tarziu.

Dupa 15 minute: reusesc sa merg pe ea chiar si 40-50 de metri. Cu oprirea e mai greu, sar de pe ea, iar ea pica in urma mea cu zgomot, s-au dus gandurile mele de dimineata cum ca nu o sa ii adaug nicio zgarietura noua. Pana la urma, e facuta sa cada si ar trebui sa reziste.

Dupa 20 de minute: Reusesc sa merg aproape toata strada mea, la un moment dat incepe sa bipaie, semn ca am depasit cei 12 km/ora. Senzatia e minunata. Nu am nicio intentie sa ii dau sa meaga mai incet, tin mainile ridicate orizontal ca sa imi tin mai bine echilibrul si merg. Incet, incet, se aproprie intersectia din capat si cumva ar trebui sa franez… desi inca nu am invatat asta. Ma las putin pe spate si incepe sa franeze, dar nu atat de repede pe cat as vrea, asa ca inainte de a intra in intersectie, aleg sa sar din nou de pe ea.

Dupa 25 de minute: Incerc sa parcurg strada mea dintr-o singura bucata (aproximativ 150-200 de metri), dar tot vin masini si trebuie sa sar de pe ea sau ma dezechilibrez eu si sunt nevoit sa sar de pe ea. Reusesc chiar sa urc dealul din capat fara probleme. Nu prea controlez eu directia, dar cat merge drept e minunat. In capatul dealului a luat-o pe prima la stanga si, dupa ce am trecut pe langa vreo 2 masini, am sarit iar de pe ea.

Inca o incercare de a parcurge toata strada dintr-o singura bucata. Vad farurile unei masini care vine incet din spate. Deja aveam peste 12 km/h si franatul nu parea o chestie tocmai simpla. Vad aleea de la jumate si decid sa o iau pe acolo, oarecum lasandu-ma putin pe spate, ca urma sa urc mica bordura de 2 degete. Aud un poc… iar eu sunt deja intins pe jos. Cateva zgarieturi nu par sa fie o problema si nici cele cateva pete de sange. Ma duc speriat la jucarie, temandu-ma ca am stricat-o. Pare sa functioneze inca bine. Ma doare umarul, dar nu dau prea mare atentie, ma sui pe ea si ma dau mai departe.

Traseele sunt tot mai lungi si parca incet, incet incepe sa fie ceva mai bland animalul. Ma uit la ledurile de la baterie si imi dau seamna ca mai am inca 30 de minute, timp in care chiar as putea invata sa merg pe ea. Imi tin mai greu echilibrul, ca nu pot sa ridic mana stanga si stau doar cu mana dreapta intinsa orizontal pe langa corp.

Dupa 30 de minute: Durerea de umar devine tot mai pronuntata, mai am 2 leduri la baterie, asa ca decid sa intrerup activitatile de invatare pentru a doua zi.

airwheel

Primele concluzii

  1. Cam o ora imi ia ca sa reusesc sa am cat de cat controlul asupra AirWheel-ului.
  2. Traiesc cu speranta ca pana a doua zi o sa imi treaca umarul.
  3. Senzatia atunci cand mergi pe ea este… pur si simplu woow.
  4. Este extrem de greu sa iti tii echilibrul pe cele 4 axe: stanga-dreapta, dar si fata-spate. Rolele ajutatoare probabil ca ar fi ajutat mult.
  5. In cel mai rau caz, o sa tai din filmari partile in care cad si tot o sa iasa un film bun.

Momentan sunt in pauza cateva zile, ca ma doare atat umarul stang, cat si incheietura la mana dreapta. Dar nu va ingrijorati, am cazut eu mult mai rau cu rolele sau cu skate-ul. Ma deranjeaza doar faptul ca diseara nu pot sa ma dau iar, desi nu promit ca nu incerc. Revin in cateva zile cu partea a doua, sau cu relatari despre rotile paturilor de spital. Glumesc, desigur.

  1. Am avut si eu ocazia sa ma joc cu o astfel de jucarie, dar acum cateva luni. Prima incercare a fost un esec total, nu m-am lasat pana nu am facut o tura lunga, am reusit. Dar iti spun sincer, m-am chinuit mult, nu am avut echilibru deloc, ma tineam mereu de ceva, pana am prins cum sta treaba.

    • Dragos Schiopu 08/04/2015, 8:09 pm

      Cam in 3 ore (3 sedinte) am invatat sa merg pe ea. Cred ca ar fi interesant sa testez un skateboard electric, cred ca ala s-ar mula cel mai bine pe ceea ce imi doresc eu. Exista si trotineta (nu stiu cum se numeste exact) tot electrica, facuta chiar de niste romani…. aun deunva salvat linkul daca te intereseaza.

Comentariile sunt inchise.