Posted by 
Din Japonia mi-am luat multe nebunii si chestii faine, dar nu am apucat, din lipsa de timp, sa va povestesc despre toate. Astfel, si pagoda pe care am construit-o in urma cu cateva zile face parte din nebuniile pe care le-am cumparat de pe acele indepartate taramuri.
Initial, am zis ca e foarte simplu de montat si că in juma’ de ora nu am ce face, dar s-a dovedit că nu e chiar asa de simplu si mi-a luat cateva ore sa montez mica pagoda. A iesit si cam stramba, dar e muncita si, stiind cat de greu a fost sa o montez, sunt multumit de ce a iesit.
Un set era cam 10-12 euro si, daca ar fi fost dupa mine, probabil ca as fi cumparat toata colectia, dar cum erau multe alte lucruri interesante in magazinul respectiv, am renuntat la ele pentru alte minunatii, dar nu stiu daca am apucat sa va vorbesc si despre ele.
Partea si mai nasoala este ca instructiunile de constructie erau in japoneza, asa ca a trebuit sa lucrez mai mult instinctiv si sa ma uit foarte atent la poza de pe cutie, ca sa inteleg care este ordinea pieselor si ce anume trebuie montat si cum. Pentru ca, asa cum veti vedea si in poze, sunt multe piese mici, care nici nu iti dai seama unde vin sau cum vin, la prima vedere. Minune totusi, nu mi-a ramas nicio piesa in plus, ceea ce e putin anormal, daca stau sa ma gandesc ca de-a lungul vietii, de cate ori am demontat ceva, la montaj sigur ramanea cel putin un surubel in plus, daca nu si alte piese mai mari.
Si, ca sa nu va mai plictisesc, o sa va invit sa vedeti cateva poze din timpul constructiei, iar patentul ala imens care se afla in poza e de fapt unul foarte mic, sau asa credeam eu, ca e foarte mic, pana am descoperit pagoda.
Va las cu un scurt video despre aceste minunate jucarii despre care v-am vorbit mai sus:
Întotdeauna mi-au plăcut puzzle-urile, indiferent de ce natură, însă în viaţă am avut parte mai mult de cele conversaţionale. Cînd eram mic, eram fascinat de kit-urile de construit avioane din plastic, venite din Germania (una dintre ele, pe atunci). Era şi alternativa rusească, însă mult la slabă la detalii şi finisaj. Sărăcia a făcut în aşa fel încît să nu prea am parte nici măcar de cele ruseşti, iar tot ceea ce puteam face era să admir pe la prietenii de joacă minunăţiile construite uneori destul de stîngaci.
Revenind la obiectul discuţiei, problema cea mare ar fi că naţia asta super-deşteaptă de la răsărit nu se mulţumeşte cu un alfabet şi un stil de scriere, ci trebuie să amestece vreo trei, în aceeaşi frază: Hiragana, Katakana şi Kanji. E o mare concesie pentru culturile vestice atunci cînd se scrie în romaji (transliteraţia cuvintelor japoneze în caractere latine). A citi şi a scrie în japoneză e un exerciţiu destul de complicat chiar şi pentru ei (cel puţin în copilărie şi adolescenţă, pînă la deprinderea tuturor alfabetelor) aşa că nu ai de ce să te simţi stînjenit că n-ai putut înţelege instrucţiunile – eu n-am reuşit nici să citesc ce scrie pe cutie, mai ales cu scrisul acela stilizat. 🙂
Oricum, ţi-a ieşit ceva decent, mai ales că ai folosit toate piesele, aşa că… felicitările mele! 🙂
acel „draguash” pe care il stiu eu de multi ani de zile?
The one and only. 🙂
La mulţi ani! 😉
mda..interesant.. nu prea ma fascineaza pe mine… 😀