Misterioasele pete negre

 Au aparut intr-o buna zi, dupa ureche si pe gat. Nu erau multe, cateva. Tocmai venisem de la job de vreo ora si nu apucasem sa-mi fac dus, cand Danuta a observat ca am ceva negru pe gat. Era niste chestii negre de plastic foarte subtiri, despre care nu aveam nici o idee cum ajunsesera sa stea lipite pe mine. Nu am fost in stare sa imi dau seama de provenienta lor, dar m-am bagat la un dus fierbinte, injurand trenurile jegoase ale CFR-ului, apoi am uitat de ele o vreme.

Dupa cateva saptamani, s-a intamplat si a doua oara, de data asta ajunsesera cateva in mod misterios pe mana, le-am studiat atent, pareau de la o punga de plastic, doar ca era mult mai subtiri, atat de subtiri ca era imposibil sa fie bucatele rupte de la o plasa de plastic.

Cand s-a intamplat a treia oara, deja devenise enervanta problema, se repeta odata la cateva saptamani, am inceput sa ma uit la chestiile de plastic care sunt agatate de barele din autobuz, pe sus pe la autobuz, pe sus pe la tren, banuind ca de undeva cad in capul meu si de acolo si pe gat.  Si intotdeauna apareau seara, dupa ce ma intorceam de la munca.  Am inceput sa studiez rucsacul sau orice altceva care ar fi putut fi sursa misterioaselor chestii care apareau pe gatul meu.

La un moment dat, devenisem atat de stresat incat seara, cand veneam de la munca, verificam mainile si gatul inainte de a intra la dus, daca nu cumva au aparut iar, si nici urma de ele.

Apoi a venit punctul culminat, era duminica pe la 12 ziua si tocmai iesisem de o ora din dus, cand iar si-au facut aparitia undeva, dupa ureche. De data asta devenise un mister total, era clar ca veneau de undeva din casa, m-am uitat pe la baie, m-am uitat pe sifonier sau oriunde altundeva de unde ar fi putut sa cada si nimic. Misterul continua sa persiste.

Apoi a venit ziua aia in care eram la birou si scriam un articol. Cazusem oarecum pe ganduri asupra subiectului si priveam asa biroul, fiind intr-o lume aparte. Si din lumea respectiva am zarit castile de pe birou, alea vechi pe care le mai foloseam uneori; si incet, incet, in interiorul proiectiei in care ma aflam, au inceput sa intre detalii. Studiam cu atentie „pielea” care acopera castile si care de-a lungul timpului imbatranise si bucati din ea se rupsesera, lasand sa se vada panza de dedesubt.

Intr-o clipa, m-am luminat la fata si am strigat: Iubire… stiu de unde apar prostiile ale negre pe gatul meu! Misterul fusese elucidat.