Astazi am incercat valea de la Muntele Rosu. O programasem pentru teste de asta vara. Desi asta vara parea o „partie” imensa acum mi-am dat seama ca este foarte mica. Pana la urma si mica era destul de buna mai ales ca asta insemna mai putin de urcat cu placa in spate. Adevarata senzatie a fost in capatul pantei cand am intrat in padure printre copaci. Pot sa spun ca a fost de-a dreptul excitant, si ca desi miera teama la inceput, pot spune ca de acum incolo voi cauta locuri de dat cu copaci. Zapada afanata si „obstacolele” care trebuiau ocolite au creat o savoare greu de explicat.
Oricum va pun mai jos cateva poze de la „locul faptei” si bineinteles si 2 filmulete nu prea de calitate, filmate tot cu aparatul foto.
Si bineinteles fimuletele: