O lectie de viata: Sa nu vorbesti pe altii de rau

 Ne sta in caracter sa vorbim de rau uneori alte persoane, pentru ca ne-au enervat, sau pentru ca ii consideram noi niste dobitoci, sau din multe alte motive. In urma cu cativa ani, am primit o lectie in legatura cu asta, o lectie pe care incerc sa nu o uit niciodata, desi uneori din pacate gresesc si uit lectia respectiva. In urma cu o saptamana, cineva mi-a confirmat din nou lectia si mi-am dat seama ca trebuie neaparat sa o impartasesc si altora pe blog. E o lectie de viata, o lectie care merita citita cu atentie si inteleasa.

In urma cu cativa ani, la un alt job, aveam un coleg care ma enerva. De cate ori il intrebam daca stie cum se face cutare chestie, imi spunea ca stie. Cand ii ceream ajutorul, imi spunea sa caut pe Google. S-a repetat chestia asta de mai multe ori, asa ca ajunsesem sa ma calce de-a dreptul pe nervi. Plecasem cu alt coleg la masa si nu stiu cum a venit vorba de el la care eu „imi bag p….. in el de dobitoc ca de cate ori ii zic sa-mi explice si mie o chestie, ma pune sa caut pe Google, de parca nu puteam sa caut direct si sa nu-l mai intreb”.

La care colegul meu imi spune: „Nu te supara, I.  are foarte mare respect pentru tine, te admira pentru energia de care dai dovada si pentru ceea ce faci. Vorbeste intotdeauna foarte frumos de tine si cu fiecare ocazie pe care o are te lauda„.

Am ramas pe ganduri, multa vreme, dobitocul era un fan al meu, la propriu, iar eu il numeam „dobitoc”. Zilele urmatoare am inceput sa fiu mai atent la el, sa il intreb daca vrea sa mearga si el la masa cu noi si sa trec peste defectele lui, defecte care nu erau asa mari, doar faceam eu din tantar armasar. Atentie la propriile ziduri pe care le inaltati in jurul vostru.

„Aseara” eram la un prieten, din vorba in vorba, dezvolta o afacere, are nevoie de oameni intr-un anumit domeniu asa ca ma gandesc sa ii recomand un prieten comun. Auzi mah, dar ce de nu il angajezi pe J. pentru ca ii place ceea ce face, e bun, are si ceva experienta ca a mai lucrat la concurenta ta, stiu ca acum nu are job, deci de ce nu ii faci o propunere. Mi se raspunde, „aaa pei deja l-am propus la partenerul meu, sa vedem daca se intelege la bani cu el, e un om extraordinar, daca am nevoie de el acum sa fac ceva si il sun, acum vine. Mi-ar placea sa lucreze pentru mine ca e un tip deosebit si asa ii sunt super indatorat.”

„Azi” din intamplare il vad pe domnul J. online. Si cum imi place sa ma laud, ii dau un mesaj: „Auzi mah, vezi ca te-am recomandat la M. sa te angajeze, mai faci si tu rost de un ban”. Imi multumeste, dupa care, in mod normal, discutia se poarta despre domnul M. Din vorba in vorba ii spun eu ca stiu de unde a plecat saracu’ si cat s-a zbatut sa ajunga unde e, la care primesc un raspuns de genul „a uitat de unde a plecat”. Eu incerc sa indrept discutia inapoi pe un fagas pozitiv si ii spun ca am numai cuvinte de lauda pentru domnul M. La care imi raspunde si aici citez exact cu copy-paste „ne batem cap in cap atunci, la chestia asta”. I-am zis ca imi pare rau ca il aud spunand asta, dar ca totusi ii multumesc ca mi-a dat o idee de articol si ca mi-a reaminit o lectie de viata.