Ce ne opreste sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva?

M-am intrebat mereu asta: de ce nu reusim, decat foarte rar, sa privim lucrurile dintr-o cu totul alta perspectiva? Si cel mai des ma lovesc de lucrul acesta cand incerc sa ii conving pe cei cu care stau de vorba sa priveasca lucrurile din perspectiva mea. De cele mai multe ori primesc sfaturi; cand esti antreprenor, toata lumea vrea sa te ajute si iti da sfaturi, fie bazandu-se pe experienta personala, fie de foarte multe ori, citite prin carti. Din pacate, putini sunt cei care, inainte de a da sfaturi, pun cateva intrebari care sa le ofere cat de cat perspectiva din care privesti tu lucrurile si astfel sa vina cu un sfat care chiar ar fi bun.

De asemenea, atunci cand avem de rezolvat o problema, mai ales in antreprenoriat, este vital sa o putem privi din mai multe perspective. In felul acesta, putem alege cea mai buna rezolvare, care sa fie si cea mai optima. Oricum, probabil ca antreprenorii cu experienta sunt deja obisnuiti sa priveasca o problema din mai multe unghiuri si, de asemenea, sa aiba 3 planuri de actiune diferite, astfel incat sa fie pregatiti daca ceva nu merge si sa aplice o alta solutie.

Dar in general, mai ales noi, romanii, avem tendinta de a sti noi cum e bine, de a sti noi foarte bine ce trebuie facut si sigur nu exista o alta solutie sau o alta rezolvare a unei probleme.

Probabil o sa va intrebati de ce ma deranjeaza asta. Pentru ca pe masura ce primesc astfel de sfaturi, care desi sunt bineintentionate, sunt inutile, tind sa nu mai ascult nici sfaturile venite din perspectiva corecta. Si asa nu pot sa spun ca stau foarte bine la capitolul acesta si de cele mai multe ori fac ce si cum ma duce pe mine capul, asumandu-mi faptul ca probabil, daca e gresit, o sa suport consecintele. Si incerc sa devin mai deschis si sa caut sa ascult de sfaturile altora, insa cand multe din ele nu se aplica decat in teorie, tind sa devin si mai surd cand cineva se ofera sa ma ajute.