Am un prieten amic, care a economisit de-a lungul anilor o suma importanta de bani si acum se gandeste ca poate ar fi bine sa-si inceapa propria afacere. Nu-i convine sa stea la mana unei sefe, pe care el o considera idioata, toata viata. Problema lui principala este ca ii e frica sa nu piarda banii.
Eu i-am spus in gluma ca oricum o sa piarda banii, ca despre asta e vorba in antreprenoriat si ca de cele mai multe ori asa inveti lucruri. Problema e ca uneori adevarul se spune in gluma si probabil nu m-a luat deloc in serios cand i-am spus asta.
Cunoscandu-l cat de cat, imi dau seama ca profilul lui nu se potriveste deloc cu profilul unui antreprenor. Antreprenorii au o viziune, isi asuma riscuri si sunt gata oricand, chiar daca au pierdut totul, sa o ia din nou de la capat. Iar in cazul lui, eu nu vad niciunul din aceste elemente si nici nu mi-a aratat vreodata ca ar fi dornic sa inteleaga cum functioneaza o afacere, sa inventeze ceva. De fapt, tot ce vrea el este sa se foloseasca de banii pe care ii are pentru a obtine un venit suplimentar. I-as fi dat sa citeasca articolul despre venituri pasive, dar din pacate se va publica abia peste 4 saptamani.
Unui asemenea om imi e si frica sa ii vorbesc despre antreprenoriat, oricum nici nu pare sa inteleaga cu ce se mananca si oricum nici nu pare interesat. In ce sa ii zic sa investeasca? I-am povestit putin de depozite bancare, bonuri de tezaur si fonduri mutuale. Dar in toate aceste zone profitul obtinut este mic, asemenea riscurilor pe care ti le asumi.
Antreprenoriatul este uneori asemanator cu saritul cu coarda elastica. Te sui sus si sari, avand incredere ca acea coarda nu se va rupe si vei supravietui. Mai mult chiar (vorbesc in sens metaforic, desigur), de cele mai multe ori te vei arunca fara coarda, avand increderea ca pana ajungi jos, cumva vei reusi sa rezolvi problema si sa iti construiesti singur in cadere o parasuta sau o plasa de siguranta, care sa iti asigure macar supravietuirea.
De aceea, de multe ori antreprenorii pierd bani, pentru ca isi asuma riscuri si, chiar daca pierd, invata din aceste infrangeri cum sa isi construiasca plase de siguranta pentru urmatoarea „saritura”.
Antreprenorii cred ca sunt intotdeauna optimisti, nu ai putea sari daca nu ai avea un optimism incredibil. Si cu toate acestea, iau in calcul cele mai pesimiste situatii si incearca sa creeze solutii alternative pentru a putea depasi eventualele crize.
Amicul meu nu se descrie ca fiind un tip optimist, e guvernat de tot felul de frici care il vor face sa ia decizii proaste in antreprenoriat si care in final vor avea ca rezultat pierderea banilor. Daca ma intrebati acum pe mine ce sfaturi i-as da, va spun sincer ca nu stiu ce sa ii zic. Am obiceiul sa incurajez oamenii sa isi inceapa propria afacere, sa lupte si sa isi urmeze visele, dar cred ca pentru prima oara in viata mi-am dat seama ca, in cazul amicului de mai sus, ar insemna sa il imping catre dezastru.
Ca sa repet ideea din titlu, pentru a o intari, nu toti oamenii sunt facuti sa fie antreprenori. Chiar daca pot aplica unele lucruri din antreprenoriat in viata lor, unii chiar nu sunt meniti sa fie vreodata antreprenori.