Posted by Dupa inca o noapte ploioasa, vremea a tinut cu noi si am avut parte de putin soare, cat sa apucam sa strangem cortul si sa ne pregatim de plecare. Asadar, iata-ne iar pe drumuri, indreptamdu-ne catre Lacurile Plitvice. La recomandarea unor colegi de camping, am ales sa mergem in Korana Camp, un camping foarte mare, aflat in apropierea Parcului National Lacurile Plitvice.
Partea cea mai nasoala in recomandarea prietenilor din Portugalia a fost ca raul care curge pe intreaga vale se numeste Korana, astfel incat am tot gasit indicatoare cu Korana Camp inca cu vreo 50 de km inainte de lacuri. Ne-am dat seama ca nu e ceea ce cautam si am plecat mai departe. Am sperat in ajutorul GPS-ului, care ne-a dus in mijlocul satului Korana, un sat mic, parca rupt dintr-un colt de paradis si unde am putut avea un mic preview a ceea ce urma sa vedem ziua urmatoare.
In cele din urma am gasit si campingul si ne-am pus pe asezat cortul. Dar unde sa-l asezam, ca unde era drept nu era priza, unde era priza era ocupat sau nu era drept locul sau nu era acoperire wi-fi, asa ca ne-am invartit pe cateva drumuri ale campingului pana am ales un loc care nu era tocmai bun pentru cort, dar avea net si curent. Mi-a mai luat vreo 30 de minute pana m-am hotarat in ce pozitie pun cortul, iar nervozitatea Danei crestea pe masura ce nu reuseam sa ma hotarasc unde pun cortul. Nu avea idee la momentul acela ca se poate si mai rau.
Am vrut sa mergem pana la receptie, sa cer un cablu electric, dar ne-am ratacit prin camping, v-am zis de la inceput ca este foarte mare. Pana la urma, a trebuit sa intrebam unde e receptia si am ajuns in cele din urma inapoi la masina si la cort, si nu la receptie. Dupa o scurta privire pe harta, ne-am dat seama ca eram cumva la doi pasi de receptie, doar ca o luaseram pe drumul gresit.
Caravana italianului vesnic nemultumit
Am mai stat noi pe la cort o vreme si vine un tip, italian, cu o caravana nu foarte mare si care incearca sa o parcheze undeva in vecinatatea noastra. Nu ii place cu fata, o pune cu spatele, nu ii place nici asa, se duce mai jos in vale, apoi si mai jos in vale. Am inceput sa fac glume: „Uite, Dana, si ala e la fel de nehotarat ca mine!”. Opreste omul caravana, se da jos din ea, credem ca gata, s-a terminat spectacolul, dar de unde, se suie iar si o muta din nou.
Trece o ora, trec doua, se face seara. Tipul inca muta caravana. Mai trece o ora, se face noapte de-a binelea, intre timp ajunsese cu ea in vale, dar nici acolo nu era locul prea drept, sau unde era mai drept, exact acolo nu a pus el caravana. Deja era intuneric si el deja se chinuia sa o aseze pe partea cealalta a dealului, era cu nevasta-sa si cu 2 copii si deja ne intrebam ce fel de om trebuie sa fie sotia lui si cata rabdare poate sa aiba. In cele din urma, dupa 3-4 ore de chinuiala, pleaca in alta parte a campingului. Sincer, nici in momentul acesta nu reusesc sa imi dau seama ce a vrut de fapt sa faca, sau cum a putut sa stea 4 ore sa aseze caravana. Am facut glume toata seara ca maine dimineata sa dam o tura prin camping ca sigur il gasim incercand sa parcheze caravana.
Cosmarul de peste noapte
Dupa ce am luat masa la restaurantul din camping, ne-am mai invartit putin prin zona punctului de informatii si ne-am bagat la somn. Dar pe la doua noaptea, un grup de francezi beti vin cu muzica pe drum si scoala tot campingul. Mai mergeau putin, mai stateau. Si cand spun ca au venit cu muzica, ma refer la ceva ce se auzea enorm de tare. Initial, mi-a creat impresia ca e o masina pe care au montate boxe, cam cum am vazut eu pe la tv prin videoclipuri. Si cand se opreau, stateau intr-un loc destul de mult. Cine naiba avea curaj sa iasa din cort sa vada ce se intampla, ca ei urlau ca o galerie de suporteri si sigur nu pareau sa aiba nevoie de deranj.
Pana la urma, au plecat mai departe, dupa ce ne-au tinut pe muzica peste 20-30 de minute. Sau poate au fost doar 5 minute, dar eram asa de obositi, ca nu mai stiam de noi. Oricum nu a trecut o ora si a inceput un nou spectacol. De data aceasta se certau, nu chiar ca tiganii nostri (astia au un mod unic de a se certa), dar discutau tare si tot asa mai mergeau pe drum si se mai opreau din 2 in 2 metri, asa ca am trait cu impresia ca vreo 20-30 de minute s-au certat undeva pe la usa cortului nostru.
In cele din urma, am reusit sa adormim pana la 6 dimineata, cand ne-au trezit din nou clopotele unei biserici sau manastiri din zona.