ian. 26

Pofta de a citi

Pofta de a citi

Probabil suna ciudat titlul, probabil ca unii, adica cei care citesc carti foarte des, nu inteleg nimic din titlul de mai sus; si totusi, in urma cu o saptamana, mi s-a facut o pofta enorma de a citi. Si nu cititul in sine a declansat o pofta nebuna de a face asta, cat tematica in sine.

Povestea incepe intr-o zi de marti, cand unul din colegii mei de munca a intrat in librarie sa-si cumpere o carte pe care sa citeasca. Titlul ei nu avea nimic atragator – „Sfarsitul copilariei”, iar autorul parea si el la fel de necunoscut ca si cartea in sine, Arthur C. Clarke.

Eu sunt genul care nu mai citesc carti, probabil din lipsa de timp, dar si datorita faptului ca am multe alte preocupari. Cu toate acestea, 5-6 carti pe an, tot se intampla sa citesc, poate chiar mai multe si nu-mi dau eu seama.

Revenind la poveste, a doua zi, in timpul unei discutii colegiale, in care eu eram mai mult un ascultator de la distanta, adica trageam cu urechea, in timp ce lucram la computer, am prins cate ceva din ideile cartii pe care o cumparase colegul meu cu o zi inainte: „Primul lucru pe care l-au terminat cand au venit pe Pamant au fost religiile”, „Erau atat de evoluati, ca nu prea ii interesau ce cred pamantenii despre ei”.

Mi-am dat seama ca „Sfarsitul copilariei” e de fapt o carte SF. Apoi undeva, in adancurile mintii, a rasarit o idee. Arthur C. Clarke era „tipul” ala contemporan cu Asimov, mi-am adus aminte de adolescenta, de perioada in care stateam pana noaptea tarziu, neindraznind sa las o carte SF deoparte si de cele mai multe ori adormeam cu ea in mana. Mi-am dat seama imediat ca de fapt colegul meu citea „sf-u” d-ala bun si vechi de calitate.

Si m-a cuprins o pofta de citit… in 10 minute deja imi comandam cartea in format .pdf la o editura online; si pentru ca o ora mai tarziu cartea nu venise, mi-am downloadat-o de pe torrente. Si seara la plecare in tren, deja ma apucasem de citit la ea. Am in draft o idee de review, dar nu cred sa existe vreun pasionat de SF care sa nu o fi citit, nu m-ar mira ca si eu sa o fi citit in adolescenta si sa fi uitat.

Am de gand in urmatoarea perioada sa citesc sau sa recitesc si alte carti SF cu care mi-am delectat adolescenta. Si prima carte care imi vine in gand, de fapt o nuvela, este Regii nisipurilor. O carte pe care nu m-am putut opri din citit pana nu am terminat-o. Adormeam cu ea in mana, ma trezeam dupa 1-2 ore si continuam sa citesc. Pana spre dimineata, am dat-o gata. E fascinanta si, da, exista si film facut dupa ea.

Pana la urma, visatorul de azi, cel cu imaginatie mult prea bogata uneori, a fost creat de acele carti. Pasiunea mea pentru tehnologie, pentru calatoriile spatiale si pentru tot ce tine de univers s-a nascut in adolescenta, in perioada in care citeam sute de carti SF, care de care mai fascinante.

Ca un paradox totusi, nu am citit Dune, nu stiu cum de mi-a scapat, nu se gasea in biblioteca tatalui meu si probabil de asta. Ma gandesc sa iau toate volumele si sa-mi fac de lucru cu ele, daca timpul imi va permite.

Taguri:
  1. Mi-a venit si mie acum cateva zile o pofta teribila de citit. Am luat in mana cartea presedintelui dar m-am potolit repede, cu toate ca mi-a placut ce am citit, atat cat am citit. Cat despre carti SF, nu am citit niciodata o astfel de carte. Poate ca nu e timpul pierdut, desi parca nu ma atrage deloc genul.

    • Dragos Schiopu 27/01/2015, 11:41 pm

      Wooow… raman fara cuvinte…. cum adica nu ai citit niciodata o carte SF. De Jules Verne ai auzit? Dar de O Lume Disparuta de Arthur Conan Doyle? Dune? Etc…

  2. Cat am fost copil nu prea mi-au placut cartile … le-am descoperit mai tarziu, dar nu am citit niciodata asa ceva. Asta e realitatea. Bine, nici mai tarziu nu m-am omorat cu cititul, dar cred ca am facut-o suficient incat sa respect cartile.

Comentariile sunt inchise.