Posted by A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost odata un copilas care strica tot ce atingea. Pentru ca nu era cuminte, baietii din cartier il poreclisera „omulet tampit”. Acest copilas isi cauta calea in viata, incercand pe rand, meserie dupa meserie, pasiune dupa pasiune.
Intai a descoperit traforajul, si a traforat timp de cateva saptamani tot ce se putea trafora. Apoi, suparat ca nu poate crea lucruri faine, i-a cerut tatalui lui un aparat de pirogravat. Si pentru ca tatal lui il iubea enorm de mult si pentru ca se si pricepea, fiind inginer electronist, i-a construit unul.
Si, timp de o saptamana, un nor negru iesea pe geamul din camera micului print. Intai a pirogravat toate bucatile de placaj pe care le avea in casa. Apoi a pirogravat scaunelul lui cel drag, o racheta, o tentativa de Mikey Mouse (daca nu ar fi scris, nu ai fi stiut ca-i el) si alte cele. Apoi, prins in febra creatiei, si-a continuat lucrarea pe usi, pe mobila si pe orice era de lemn din casa.
Dupa o saptamana s-a plictisit si a inteles ca nu asta e ceea ce cauta el in viata, asa ca s-a apucat de electronica, nu cu cartea sa invete ce naiba fac piesele alea mici, ci cu pistolul de lipit in mana, a gasit cateva carti de incepatori din care nu a citit nimic si s-a dus la prima schema de radio. Invatase de la tatal sau sa recunoasca destul de usor piesele, chiar si codul culorilor de pe ele, asa ca nu i-a fost greu sa faca asta. Dar nu a mers radioul ala simplu cu 2 tranzistori, asa ca a mers mai departe cu cautarile.
Si rand pe rand, in perioada copilariei, a facut un fel de goblenuri (erau mai naspa si pe alta „tehnologie”), a crosetat, a cusut, a construit zmeie, a construit masini (cart), dar nimic nu parea sa-i iasa sau sa il mai atraga dupa cateva saptamani.
Asa ca ramasese cu plictiseala si cu butonatul casetofoanelor si televizoarelor care mai veneau din cand in cand la tatal lui in reparatii. Daca erau reparate bine, trebuiau sa tina si dupa ce le lua el la testat. Si toate astea pana intr-o zi cand a venit sa repare o chestie cu multe butoane care sigur avea jocuri in ea, ca semana cu consolele alea de jocuri.
Reparatia a fost destul de simpla, un cablu de alimentare defect care s-a reparat repede si, ca sa testeze, proprietarul a pus un joc, un fel de „ping-pong” rudimentar, sau block-out in care aveai o paleta, o bila si daramai caramizile unui zid. Si s-a jucat vreo 30 de minute cat a mai stat proprietarul de vorba cu tatal sau. Atat a fost, de atunci a stiut ca si-a gasit dragostea si ca viata lui va fi pentru totdeauna marcata de aceasta intamplare.
Drept urmare, a inceput sa vrea calculator. Sa ceara cu indarjire si sa faca orice pentru a-l obtine.
Astfel, din nou tatal lui s-a induplecat si i-a facut promisiunea ca ii va cumpara un calculator daca intra la liceu. A trecut vara, a intrat la o clasa destul de buna si iata ca acum venise vremea sa aiba calculatorul mult visat, si anume un HC-91.
Dar despre asta, si despre multe alte aventuri pe care le-a trait printul nostru, despre cum a ajuns de la HC-91 la tableta cu care face poze pe la conferinte, despre cum a ars prima componenta dintr-un calculator (o placa video) si multe altele, veti afla zilele urmatoare in cadrul campaniei lansata de Blogal Initiative, Evolutia calculatoarelor tale, impreuna cu Azerty.ro
Comments are closed.