Prahova Blog Meet 2014 (ed. 4): parca lucrurile incep sa mearga

Dupa 3 editii Prahova Blog Meet, in care mai mult ne-am distrat si mai putin am stat de vorba, iata ca in cadrul celei de-a patra editii, lucrurile parca incep sa se miste intr-o directie mai buna. Cel mai surprinzator a fost faptul ca m-au intrebat cativa, inainte de stabilirea detaliilor acestui blogmeet, daca ne apucam si de treaba, nu doar de jucat biliard si bowling. Si la editia cu nr. 4, la o masa la Gloria Jean’s Coffees Ploiesti, lucrurile par sa inceapa sa se aseze, discutiile au fost productive si parca se vede luminita de la capatul tunelului.

Daca in alti ani, incercam sa impun o directie, sa incerc sa facem lucrurile asa cum credeam eu ca e bine, de data aceasta va asigur ca va fi altfel si am repetat in numeroase randuri ca „Fiecare face ce vrea”. As putea sa va tin prelegeri intregi despre faptul ca m-am schimbat, ca sunt un om mai bun, ca am evoluat… dar as face-o doar pentru propria distractie. Adevarul e ca sunt mult prea ocupat cu proiectele proprii, ca sa am timp sau sa-mi mai pese de ce fac sau ce zic altii.

Revenind la discutiile de ieri, se pregateste un proiect foarte fain in blogosfera, nu stiu ce sa va spun exact despre el, pentru ca nu sunt finisate toate detaliile, dar daca ar fi sa ii dau un titlu, i-as spune „Barman pentru o zi„, un titlu nu chiar foarte inspirat, pentru ca nu spune nimic despre faptul ca banii stransi in urma vanzarilor din ziua respectiva se vor dona catre un camin de copii.

Asadar o sa am ocazia sa va invit in curand la o cafea facuta chiar de mine. O sa fie haos, cred ca va dati seama, dar cand o sa mai aveti ocazia sa beti o cafea facuta de mine? Pentru ca eu am baut doar 2 cafele in viata mea, deci e clar ca stiu totul despre cafea si despre modul ei de preparare. Dincolo de gluma, undeva in trecutul meu indepartat, atat de indepartat, incat pare o amintire dintr-o alta viata, am fost si barman, am servit si cafele si am avut o gasca faina de prieteni cu care azi nu mai vorbesc nici macar pe facebook.

Revenind la titlul ala care nu-mi place, parca i-as mai adauga cateva cuvinte cu B la campanie: blogger, barman, bunatate, bunavointa, bunastare (pentru cei nevoiasi). Probabil, cineva mai destept decat mine ar putea crea din ele un mixt de cuvinte care sa dea bine pentru campanie. Si sa nu uitam si litera C, de la cafea.

Lista bloggerilor participanti:

De data asta nu mi-am mai notat constiincios numele si blogurile celor prezenti, asa ca intr-un fel trebuie sa o scot din memorie, dar sunt sigur ca fac eu in asa fel incat sa nu uit pe nimeni. Am numarat 12 participanti, dintre care aproximativ 8 se vor implica intr-un proiect umanitar foarte fain, dar despre el am sa va vorbesc separat in curand.

O sa incep lista cu Alexandra Bostan, cea care ne-a invitat la Gloria Jean’s Coffees Ploiesti si care a fost, daca putem spune asa, gazda intalnirii noastre. Nu uit, cu aceasta ocazie, sa-i multumesc pentru invitatie si celeilalte gazde: Nicoleta Dragnoiu. Apoi sa nu-l uitam pe domnul organizator: John Cristea, cel care a tras de noi sa fim cat mai punctuali la intalnire. Eu nu prea am reusit.

Urmatorul pe lista e Adrian-Nicusor Rotaru, care intotdeauna ridica primul mana cand e vorba de actiuni de voluntariat si mai ales daca implica anumite chestii umanitare. Daca ar fi sa organizam blogosfera precum o corporatie si am face departamente, cu siguranta el ar fi seful pentru zona de CSR (Corporate Social Responsibility – ca nici eu nu stiam ce inseamna exact acronimele respective).

Continui lista cu Vali Ovidiu, fotograful nostru de serviciu, care nu spune pas la niciunul din blogmeet-urile prahovene. Si stiu ca de multe ori s-a dat peste cap sa vina la ele, avand un program destul de incarcat. Apropo, sefu’, imi dai si mie o poza pana la salariu? 🙂

Urmeaza Adelin Hogea, cel cu care nu apuc niciodata sa discut prea multe la blogmeet-uri si discut mai mult pe facebook. Ce mi-a ramas in minte de ieri este faptul ca intr-adevar avem prea multe asteptari de la comentatorii nostri. Desi eu, un vesnic optimist, o sa am mereu asteptarile respective din partea celor care ma citesc si comenteaza aici, pe blog.

Robert Burcea ne-a aratat cartea lui de vizita, pe care si-a pus inclusiv o poza cu el si care a fost subiectul a tot felul de pareri. Mie mi-a placut mult conceptul de a face inclusiv o vanzare prin intermediul cartii de vizita, care era totodata si un voucher de reducere. Super tare ideea asta, desi in continuare cred ca pe cartea mea de vizita va scrie „visionary entrepreneur”. Tot pentru tine am un mesaj, desi pana la urma, cum spuneam si mai sus, fiecare face ce vrea atat cu viata lui, cat si cu blogul lui: presupunand ca voi ajunge vreodata la fel de „mare” precum Marius Ghenea sau alti antreprenori romani, daca voi da cu mopul, nu imi va fi rusine sa scriu despre asta pe blog, chiar daca este un blog de business si ai putea crede ca nu are ce cauta asa ceva pe el. Este viziunea mea asupra lucrurilor, nu trebuie sa fie nimeni de acord cu ea. Oricat ne-am dori sa vorbim pe blog doar despre chestiile profesionale pe care le facem si in special despre cele de succes, pana la urma suntem oameni, mergem la teatru, la film, la blogmeet-uri, radem si plangem la fel ca si ceilalti din jurul nostru.

Despre afiliere nu s-a vorbit foarte mult, Marius Cucu e foarte secretos cand vine vorba de asta, iar prietena lui e si mai tacuta. Oricum, eu nu-s pasionat de partea asta a monetizarii unui blog, asa ca nici nu am insistat, eram doar curios cati bani se mai fac prin afiliere si cum mai merge treaba. Mi-a confirmat ceea ce stiam si eu, ca este o piata in curs de dezvoltare si cresc atat vanzarile in e-commerce, cat si comisioanele incasate de afiliati.

I-am lasat spre final pe Alexandru Nan, cel care munceste aproape zi de zi la un blog pe care il puteti considera mai mult al lui decat al meu. Si pe Mihaela Danila, care a fost mai mereu alaturi de noi, dar mai putin alaturi de blogul ei. Oricum, o sa ii caut arhiva de articole scrise in perioada i3.ro.

Chiar daca stiu ca nu e politicos, am lasat la capatul listei doua tinere si frumoase domnisoare, Dana Schiopu si Diana, pentru ca au participat pentru scurt timp la blogmeet, una la inceputul blogmeet-ului, iar cealalta in partea de final a intalnirii noastre. Despre prima nu are rost sa va vorbesc, se stie ca e pasiunea vietii mele (dupa Nanotel, blog si calatorii), iar Diana, desi ne-a aratat niste desene extraordinare facute de ea, nu m-a convins ca ar fi la fel de pasionata si de blogging, indiferent care e directia si ce implica. Ii pun link catre proaspatul ei blog, imediat ce aflu adresa, ca nu am retinut-o.