Posted by Prima zi pe pamant olandez a inceput cu pierderea bagajelor la aeroport. Nu doar ale mele, ci un intreg container cu aproximativ 40 de geamantane. Din fericire, dupa aproximativ o ora au gasit containerul disparut in mod misterios si ne-au adus fiecaruia bagajele cu scuzele de rigoare. Oricum, aventura abia era pe cale sa inceapa.
Am fost preluati frumos de la aeroport si in cele din urma am ajuns si la hotel. Am dus bagajele in camera, apoi am coborat la masa. Dupa masa, am hotarat impreuna cu colegul meu din Romania ca putem merge sa vizitam strazile si canalele din imprejurimi. I-am zis sa ma astepte ca sa iau GoPro-ul si cobor.
In camera ma astepta frumos un rucsac cu diverse lucruri, printre care si o salopeta. Am vazut logo-ul cu Heineken si am zambit multumit, apoi si pe cel cu Space Expedition Corporation si am zambit din nou, parca si mai multumit de ecusoanele de pe salopeta. Ma pregateam sa ies din camera, cand am decis sa intind totusi salopeta pe pat. Atunci am vazut si ecusonul cu numele meu si nu m-am putut abtine sa nu exclam un „wooow” cu voce tare. Cel cu Romania l-am observat abia cand am revenit in camera.
Strazile si canalele orasului Amsterdam
Inca din avion am vazut multa apa, enorm de multa apa si multe canale, si am zis inca din avion ca e un oras in care cu siguranta trebuie sa revin. Eu iubesc apa si, cum Venetia nu m-a incantat atat de tare atunci cand am vizitat-o, am zis ca de data asta sigur trebuie sa fie mult mai fain.
Cel mai mult mi-au placut cladirile, frumos colorate, frumos aranjate, parca special pentru a fi fotografiate de catre turisti. Multe biciclete, nici nu cred ca mai trebuie sa va povestesc despre asta. Am mai gasit de asemenea cateva lucruri interesante pe care vreau sa vi le prezint separat in alte articole.
Red Light District si Oude Kerk
Din straduta in straduta, ne-am apropiat incet de centru, iar acolo doua lucruri pareau interesante: Oude Kerk, cea mai veche constructie din oras si bineinteles Red Light District. Cand am vazut ca sunt cam in acelasi loc, m-am bucurat si mai mult ca nu trebuie sa alerg in doua directii diferite.
La ora pranzului, asa cum era si normal, multe vitrine goale, de fapt cred ca la prima straduta nici macar nu mi-am dat seama ca eram deja in districtul rosu. Apoi am inceput sa vad cateva vitrine animate de ceva domnite cam de 30 de ani, nimic impresionant pana acum. Nu va grabiti sa spuneti ca strugurii sunt acri, ca inca nu am terminat.
Am ajuns la biserica si, desi mi se promitea o experienta extraordinara, am decis sa aman pentru alta data plata celor 7 euro pentru vizitarea ei. Camaradul de plimbare nu parea prea dornic sa viziteze si nici nu-mi place sa fiu grabit, stiind ca cineva asteapta dupa mine.
In spatele bisericii, in alte vitrine, ma astepta o alta categorie de escorte. Daca primele nu erau ceva care sa ma impresioneze, acestea erau cat p-aici sa ma sperie, erau ceva genul „big mama” cum vedeti prin filmele americane, desi in filme le vedeti imbracate. Ne-am mai invartit noi pe stradute, pe unele am trecut si de doua, trei ori, recunosc, pana am ajuns din nou la biserica (Oude Kerk). Am facut o pauza si am decis sa plecam catre hotel.
In drum spre hotel am mai vazut doua stradute mai inguste si mai greu de observat care pareau sa fie din aceeasi categorie ca si restul stradutelor din zona. Nu stiu cum am nimerit, dar era zona aceea de „teen” sau „16 ani” cum le zic eu pe romaneste. Deja imi plangeau ochii pe la vitrine si am rezistat gandindu-ma ca am o un plan pe care chiar vreau sa-l duc la capat in urmatorii 6 ani si ca fiecare 50 de euro sunt importanti. Doar gandul ca trebuie sa reusesc in ceea ce mi-am propus in urmatorii 6 ani, m-a ajutat sa rezist tentatiilor de acolo. Dar ma voi intoarce la un momendat in Amsterdam.
Ce sa zic, frumoasa aventura asta prin care treceti voi. Peisaje faine, maria, lume multa, chestii pe care nu le uiti in viata.
maria?