Primul PC – prima lectie de hardware

Posted by

Odata cu primul PC a venit si prima regula invatata in hardware. Regula e foarte simpla si usor de inteles. Nu umbla niciodata intr-un calculator daca e pornit. O citisem, o stiam, dar m-am crezut destept, asa ca poti arde ceva daca scoti capacul doar. Capacele carcaselor la vremea aceea nu erau ca cele de azi, astfel ca acopereau in general 3 parti ale computerului, un fel de tabla indoita care acoperea computerul, doar placa de baza fiind fixata pe fundul cutiei.

Asa ca in momentul in care am scos capacul, a atins din greseala placa video care era montata in margine si cam asta a fost tot. Am sunat cu disperare toti prietenii pasionati si am reusit sa facem rost chiar in seara aceea de o placa „noua”. Eram disperati ca stricaseram computerul dupa doar 2 zile (eu si „frate-miu”).

El venise cu un windows in germana, asa ca am pus pe rand ms-dos, windows 3.1 si ceva mai incolo am facut rost de windows 95 pe 13 dischete.

Sincer din perioada aceea nu prea imi amintesc cum am reusit sa lucrez cu iconitele de la windows, norton commander era la putere, aveam chiar o discheta pe care rula nc-ul separat, o discheta bootabila. Nu stiam sa o cream noi, o copiam unul de la altul, se strica discheta, sunam un prieten si faceam o copie la a lui.

Softuri nu se gaseau prea multe si existau pasionati care faceau schimb de programe dupa multa targuiala. De atunci au ramas ceva sechele cand cineva imi cere o aplicatie si exista un prim impuls in mine de a nu o da, ca si cum ar fi ceva de pret. Desi in ziua de azi exista atatea softuri gratis pe internet…

Pe computerul acela (si o sa vedeti in film placa lui de baza, cu memorii si inca functionala) faceam zi si noapte experimente, instalam windows, stricam windows, copiam fisiere, jucam jocuri, la un moment dat a primit primul upgrade, inca 4 mega de RAM. Apoi, la scurt timp, a urmat al doilea upgrade, un modem de internet, desi nu exista chiar internetul, ci niste BBC-uri la care te conectai si copiai documente sau aplicatii.

Bineinteles ca, odata cu modemul, au inceput si operatiunile de tip „agent 007” prin care am tras doua fire de la panoul romtelecom al blocului pana la noi in casa. Treaba mai grea a fost sa determinam care sunt mufele noastre ca ar fi fost ciudat sa stam pe net pe telefoanele noastre, dupa ce am determinat asta, in fiecare zi platea alt vecin pentru „internetul” nostru, desi consumam cu picatura ca sa nu avem probleme.

Apoi computerul respectiv a tot evoluat, deveniseram experti in hardware si ne duceam la altii sa facem upgrade-uri sau reparatii, asa ca si computerul nostru suferea modificari radicale pe zi ce trecea. Mai o placa de baza cu procesor la 160 MHz, mai un harddisk mai mare, mai un cd-rom, ca aparusera si cd-rom-urile. Incet-incet, nu doar ca am reusit sa am un computer mai performant, dar din piesele ramase din upgrade-urile succesive era indeajuns sa faci inca un computer.

Si astfel am cumparat un monitor de 12 inci, monocrom parca si o sursa pentru a avea doua computere. Si puteti vedea in poza de mai jos, cele doua computere. Monitorul mic nici macar nu-mi amintesc unde s-a dus sau ce s-a intamplat cu el, celalalt, e primul monitor avut, un IBM 6015 parca, pe care l-am avut pana de curand, cred ca 2-3 saptamani. Am sunat la tata la tara sa intreb de el si mi-a zis ca a „plecat” acum cateva saptamani, la ultima curatenie impreuna cu alte vechituri.

haotik 2 monitoare

Dupa cele doua computere, a urmat primul laptop, primul server cu linux, o retea de cartier si multe alte amintiri despre care va voi povesti zilele urmatoare tot in cadrul campaniei azerty.ro.

Si acum va invit impreuna cu mine intr-o calatorie fascinanta in care voi dezgropa multe amintiri si componente:

4 comments

  1. super tema abordata in ultimile 2 zile . uitandu-ma la videoclipurile (de ieri si azi) mi-ai adus aminte de primul meu joc pe televizor – terminator 2 :P.

Comments are closed.