Posted by M-am suparat atat de tare, incat am cedat. Nu stiu cati dintre voi ati vazut in ultimele zile ca mi-am actualizat CV-urile, am inceput sa aplic la joburi pe LinkedIn si urmeaza si pe alte platforme si, pe scurt, am inceput sa-mi caut de munca.
Faza e ca nici nu stiu ce m-a suparat atat de tare, stiu doar ca vreme de mai multe zile nu am mai facut nimic, absolut nimic, la un moment dat pana si play station-ul l-am strans si l-am bagat in cutie, ca pana si ala, altadata un prieten drag pentru nopti nedormite din cauza stresului, devenise enervant. Ma deranja. De fapt ma deranja orice.
M-au sunat alti antreprenori sa-mi spuna sa nu renunt, m-au sunat prieteni sa ma intrebe daca sunt ok, ma rog aia 2-3 care au observat ca activitatea mea online a incetat brusc si ca nu mai sunt activ pe nicaieri. Si totusi nu am de gand sa renunt.
Unii ar spune ca am picat in depresie, dar ceea ce credeam si cred eu despre depresie e putin diferit de ceea ce mi s-a intamplat mie. Si nu o spun ca sa ma apar, pur si simplu nu am simtit niciodata ca viata nu ar mai avea rost, nici ca s-a terminat lumea, nici ca ar trebui sa inchid firma, nici ca ar trebui sa renunt la proiectele mele, nimic din toate acestea nu mi-au trecut prin cap.
Cumva s-a acumulat foarte multa presiune si nu am mai vrut sa fac nimic. Si, ca sa va dati seama ce inseamna nimic, au fost zile in care nici nu am deschis laptopul. Si credeti-ma, pentru unul ca mine care sta cu laptopul in vacanta pe plaja si se simte bine, e ciudat sa nu deschizi laptopul.
Si stiti ce ma enerva si mai tare in timpul acesta? Faptul ca stiam ca fiecare zi pierduta in care nu fac nimic imi aduce niste pierderi, si ca desi o sa trebuiasca sa o iau de la capat, sau sa continui, cu fiecare zi pierduta o sa fie mai greu.
As vrea sa spun ca acum sunt ok, am muncit de dimineata de pe la ora 5, am executat toate cerintele urgente ale clientilor mei, ca ramasesem putin in urma, si ca munca ma duce inapoi pe circuitul normal al lucrurilor… dar am facut o pauza inainte sa scriu fraza asta, ca sa ma gandesc cum sa o formulez, si mi-am dat seama ca tot nu-s ok, ca tot sunt suparat si ca totusi imi lipseste ceva.
Si totusi nu ma vait, am incetat demult sa mai fac asta. Nu sunt nici furios, daca as fi furios as incerca sa iau chiar si acea energie negativa generata de furie si sa o folosesc in mod constructiv. Dar eu zic ca-s bine, si chiar daca nu sunt, stiu ca trece si ca gasesc intotdeauna solutii, de fapt o parte le-am si gasit, mai existau si altele pe care nu am vrut sa le accept, nici nu stiu de ce nu am vrut sa le accept si am ales din nou varianta grea, poate asa imi place mie, sa aleg mereu drumul mai greu, desi de data asta mai e vorba si de altceva, o sa fie interesant de studiat peste cateva luni alegerile pe care le-am facut acum, la suparare.
In concluzie, firma poate merge inainte si fara mine, eu imi caut de munca, asa ca daca stiti ceva ce mi s-ar potrivi (uneori nici eu nu stiu ce mi se potriveste), profilul meu de pe LinkedIn este public si este actualizat si vom vedea ce ne rezerva in continuare destinul. Momentan oricum nu am de luat decizii importante, asa ca imi permit sa stau.