Sluga la doi stapani, la Teatrul Masca

Posted by

Cand a inceput piesa nu parea chiar asa plina de umor, toti cantau, muzica frumoasa dar nu se vedeau deloc semnele unei piese care sa ma faca sa ma tavalesc pe jos de ras. Ei bine nu va lasati inselati de aparente. Nu a durat mult si momentele „tari” au urmat unu dupa altul si nu se mai terminau.

Faptul ca in piesa era permisa si ceva improvizatie a facut ca dincolo de calitatea piesei si de umorul din ea sa avem parte si de „cireasa de pe tort” si de cateva replici care sigur vor ramane in mintea bloggerilor prezenti.

Prima, in care ne-a luat prin suprindere cu replica a fost una de genul (reptroduc din memorie): nu  ai cum sa o convingi … e dasta cu Nu Nu Nu.. cu bloguri cu dastea … apoi au mai fost cateva chesti foarte fun pe care va las sa le vedeti in piesa.

Actrita principala… nu stiu ce sa zic, ori juca prea bine ori si in viata de zi cu zi e putin „nebuna” ca parca prea ii ieseau rolurile, insa atractia serii a fost Smeraldina (Alina Craita) care nu stiu pe cati au cucerit dar din ce am mai vazut eu prin blogsfera sunt mai multi care se plang de dureri de inima.

Piesa a fost excelenta, actori desi tineri au jucat perfect, merita sa mergeti ca sa vedeti piesa la Teatrul Masca.

Dupa piesa, actori s-au dezbracat de costumele de scena si au revenit printre noi la o mica tratatie cu bere, ceai si prajiturele. A fost fun sa iti dai seama ca nu prea ii mai recunosti, si ca nu mai arata ca in piesa. Mai ales cei care jucau rolurile celor batrani erau de nerecunoscut. Chiar pareau batrani in piesa.

La final lumea a aplaudat pana nu i-au mai tinut mainile si probabil am mai fi aplaudat inca jumatate de ora daca am mai fi putut.

Mi-a facut mare placere sa apuc sa discut cu Alina Craita dupa si sa aflu mai multe despre ce insemana viata de actor. Stiam ca e greu, stiam ca se munceste mult dar nu imi imaginam ca totusi acesti oameni traiesc in cladirea teatrului mai mult decat stam noi pe internet. De exemplu ieri povesteau ca au avut repetiti de dimineata de la 10 dimineata si la ora 22 erau inca cu noi de vorba.

Multumim tovarasului Chinezu pentru invitatie si mai onoram si altadata astfel de invitatii culturale.

Am facut si cateva poze pe care va las sa le vedeti mai jos:

 

 

3 comments

  1. Am putea spune ca totul e bine cand se termina … foarte bine, dar, mai ales, cand continua 🙂 Multumim mult!

Comments are closed.