Posted by Probabil va intrebati ce s-a mai intamplat in ziua 7 sau ce ar fi putut sa se mai intample. In principiu nimic. Trezit, facut bagajele, mancat repede si plecat la drum. Cam asta s-a si intamplat in prima parte a zilei. Am trecut si pe la Toys’R US si mi-am luat niste senile lego si la drum. Pana in magazinul de jucarii, intr-o curba la 30 la ora, am alunecat din cauza ninsorii abundente si am stricat geanta dreapta, e cam facuta praf. Era un semn care trebuia sa ma puna pe ganduri ca conditiile meteo nu sunt excelente.
Dar cum masina ca a mea nu are nimenea, si ca orice posesor responsabil de Dacia Logan, odata vazut pe autostrada i-am dat talpa. Mai mult chiar, observam ca la 70-80 de km la ora cand tindea sa fuga, faptul ca roata se invartea cu asemenea viteza o aducea usor la control. Cu alte cuvinte eram oarecum constient ca merg undeva la limita. Si bineinteles ca dupa vreo ora de mers asa, sau doua, sau noua, cine mai stie, undeva la vreo ora dupa ce trecusem de Viena, limita a fost incalcata. A derapat usor spre balustrada care separa benzile, am incercat sa o redresez si a zburat cu furie spre margine unde era ditamai santul, apoi iar volan invers cat de usor puteam dar S-urile deveneau si mai mari si mai instabile, asa ca dupa ultima redresare in care am evitat bara de metal am decis ca trebuie intoarsa asa ca am dat maxim de volan dreapta, si s-a rasucit pe mijlocul autostrazii si s-a dus spre margine. Aveam senzatia ca aproape se opreste pe banda de urgenta dar din pacate nu a fost asa, si a alunecat frumos cu spatele intr-un sant mare si adanc de vreo 2 metri.
Pasagerii mei, de-a dreptul panicati, iar cand au vazut ca tinde sa se rastoarne in incercarea mea de a urca in afara santului au cedat toti de-a dreptul nervos. Dupa inca vreo cateva manevre nereusite, am purces la lopata, lanturi si la 112 dupa ajutor. A venit politia austriaca in vreo 10 minute, dar m-au desumflat repede cand am auzit ca platforma care sa ma scoata costa 360 de euro. Dar nu m-am lasat batut, si m-am dat pe santul ala si-n sus si-n jos doar doar reusesc sa ies la lumina. Pana la urma, au oprit un microbuz de Villach in care culmea erau doi Romani, sau cel putin stiau romaneste si care m-au ajutat sa ies din necaz. Nu au vrut nimic nici ei nici politaii care au stat vreo ora uitandu-se cum ma chinui sa ies din „groapa”. Dupa aceea cu un lant rupt si unu pus pe roata stanga nu am mai avut tupeu sa dau mai mult de 50km/h. Asa ca am mers „copacel copacel” (expresia asta o stiu de la o colega de munca) pana in Romania. Abia am intrat de vreo 2 ore in Romania, si probabil ca urmeaza sa mai fac inca 14 ore pana acasa deoarece nici conditiile meteo prin Ro. nu sunt deloc favorabile. Lantul de-al doilea s-a rupt dupa vreo 200 de km dar am luat altele noi din Arad iar masina pare ok dupa toate aventurile petrecute.
Cam asta a fost Snow Explosion, un eveniment cu care cu siguranta se va mai vorbi si saptamanile viitoare, si bineinteles ne vom revedea la anul in proportie de 70-80% pentru ca majoritatea au agreat evenimentul si vor veni si a doua oara.