Sunt ceea ce sunt

Posted by

Am intalnit candva, acum multi ani, un tanar, un adolescent plin de sperante, care se visa antreprenor. Nu am stat foarte mult de vorba cu el atunci, era destul de arogant si ma privea de sus. Pe vremea aceea nici eu nu spuneam ca-s antreprenor, spuneam ca am si eu o firma, niste acte care sa-mi ofere posibilitatea sa dau o factura la nevoie. Nu mi-a pasat prea tare de atitudinea lui de atunci si mi-am vazut mai departe de viata mea. Totusi am apreciat la el doua lucruri: mi-a spus ca el vrea sa fie antreprenor si ca nu o sa se angajeze niciodata si al doilea – tupeul de care dadea dovada parea sa-l ajute sa impinga si sa deschida niste usi, pe care eu, unul, nu as fi indraznit sa le deschid. Per total, eu am ramas cu o impresie buna despre el, in ciuda arogantei sale; pana la urma, putin tupeu nu poate decat sa ajute in lumea asta a antreprenoriatului.

Timpul a trecut, el m-a mai contactat de cateva ori prin online cu diverse chestii, iar ieri m-a anuntat ca vine pe la mine sa stam de vorba. Chiar ii povesteam colegei mele, Cristina, pe langa cele de mai sus, ca sunt curios ce vrea sau ce vrea sa-mi mai vanda si de asemenea ii povesteam ca trebuie sa ma imbrac la camasa, sa fie curat in firma, sa ma prezint bine si poate cumva sa nu ma mai vada cu aceiasi ochi cu care ma privea acum multi ani.

Am stat ieri de vorba vreo 4 ore, i-am prezentat cam ce tipuri de servicii ofera firma mea, i-am povestit si bune si rele pe care le patesc cu angajatii, i-am aratat si mouse-ul meu scump „de 900 de lei” si alte gadget-uri pe care le mai posed, i-am explicat ca vreau sa ma extind, sa inchiriez un spatiu si tot asa. L-am vazut eu ca nu prea e vorbaret, dar oricum eram prea preocupat sa ma laud prezint eu bine ca sa observ si alte lucruri. La un moment dat, l-am intrebat pe el ce mai face si mi-a spus ca isi cauta de munca, am facut o gluma cum ca „vezi, e grea treaba asta cu antreprenoriatul” si mi-am vazut mai departe de treaba, adica sa povestesc despre afacerea mea.

La plecare, chiar si-a cerut scuze, pentru ca in urma cu niste ani a fost arogant cu mine si i-am spus ca nu e niciun fel de problema; si chiar nu era, pentru ca asa cum spuneam inca de la inceput, tupeul lui si increderea de care dadea dovada pe vremuri le-am vazut intotdeauna ca pe niste atuuri pentru un viitor antreprenor si in niciun caz ca pe un lucru rau.

Dupa ce a plecat, m-am asezat la birou, multumit de faptul ca discutiile au decurs intr-un mod placut si am inceput sa analizez anumite detalii, lucruri marunte, care initial nu mi-ar fi dat de gandit. Am stat de vorba 4 ore despre diverse lucruri si in 5 secunde mi-am dat seama ca omul acesta, care statuse in fata mea timp de 4 ore, mai mult tacut si timid decat increzator in sine, avea o problema mult mai mare, despre care nu spusese nimic. Chiar m-am dus si i-am spus sotiei: „eu cred ca baietanul asta nu are unde sa doarma la noapte si doarme pe strazi„, si am avut dreptate.

i-am-me

Iubesc antreprenorii

Inca de dinainte sa realizez cele de mai sus, aveam un gust amar in gura. Recunosc ca in ultima vreme am injurat de mama focului (in gand) „specia” asta de oameni numita antreprenori: pentru ca uita sa-si plateasca facturile la timp, pentru ca stabilesc o inalnire si pe urma o amana pe a doua si apoi pe a treia zi, de obicei cu 30 de minute inainte, cand eu deja am iesit pe usa, pentru ca spun una si fac alta, s.a.m.d. Cu toate acestea, vazand un om care „a pierdut batalia”, mi-a parut rau, foarte rau. Mare, mic, indolent sau cum era, era unul de-al nostru, unul de-al nostru care a cedat si intr-un fel a renuntat la visele sale.

In felul asta, mi-am dat seama ca, oricat de tare m-ar supara categoria asta de oameni care se ocupa cu antreprenoriatul si oricat de tare as putea spune eu ca ii urasc, de fapt ii iubesc, ii apreciez si, stiind cat e de greu, caut sa ii ajut cu toate puterile mele. Mi-am dat seama, poate pentru prima oara ca antreprenoriatul nu este doar despre mine ci si despre ceilalti care, la fel ca si mine, se lupta cu aceleasi probleme si cauta, in modul lor, sa schimbe lumea.

Sunt ceea ce sunt

Un al doilea lucru pe care l-am realizat in timp ce meditam la cele 4 ore de discutii, a fost ca totusi in ultimii 20 de ani de viata am realizat cate ceva, poate unora li se vor parea lucruri mici, iar altora lucruri mari. In primul rand, m-am bucurat ca am un acoperis deasupra capului (desi acesta nu este meritul meu), apoi am realizat ca din munca mea am reusit sa iau o masina noua, apoi si pe cea de-a doua, tot noua, ca am reusit sa platesc mereu la timp salariile angajatilor si ale colaboratorilor mei, ca nu am datorii la banca, ca am cumparat recent un teren si urmeaza sa construiesc o casa, ca firma se dezvolta si ea si ca, oricat de greu ar fi, lucrurile merg inainte. Am realizat ca mi-am permis de-a lungul anilor sa vizitez tari si orase indepartate, uneori chiar si de pe alte continente (Japonia).

La 20 de ani, munceam, iar plicul cu salariul il dadeam direct tatalui meu, fara macar sa-l desfac. Eram singurul la momentul acela care aducea bani in casa. La un moment dat, din cauza greutatilor, ai mei au fost chiar nevoiti sa vanda apartamentul si sa ne mutam la bunica mea, pentru a putea sa traim si sa ma sustina in facultate. Faceam naveta intre Breaza (casa bunicii), Campina (locul de munca) si Ploiesti (locul unde imi faceam studiile). Nu de putine ori am dormit pe canapeaua din barul unde lucram sau pe unde apucam.

De atunci am tot muncit mereu, pentru mine, pentru altii. Am avut si joburi bune si mai putin bune, in general mi-a placut tot ceea ce am facut si am facut lucrurile cu multa pasiune si entuziasm. Nu sunt nici cel mai mare antreprenor, nici cel mai bun, dar fac ceea ce imi place, am clienti care sunt multumiti si care ma apreciaza, dar si altii care ma barfesc si rad de mine pe la spate, dar la final, cand trag linie dupa toate acestea, eu sunt multumit de ceea ce sunt si imi vad mai departe de drumul meu in viata.

One comment

  1. Observ ca nu ti-a fost deloc usor pana acum, dar ai pana la urma eu zic ca ai reusit :). Ai multe realizari personale si ai facut multe si pentru comunitatea in care traiesti. Imi aduc aminte cand ai inceput sa faci blog-meet-uri…
    Concluzia pe care am desprins-o eu din discutiile cu tine este ca nu e usor sa fi antreprenor, ca e nevoie de munca, ambitie si optimism.

Comments are closed.