Parca asa spunea M. Eminescu in Glossa. Si am considerat ca e unul din cele mai potrivite titluri pentru acest articol. Este legat de tema de wordpress de la blog, care desi e nou-nouta, poarta in ea elementele unei teme mai vechi pe care am folosit-o multa vreme pe celalalt blog.
Ca sa ne intelegem, mie mi-a placut foarte mult tema mea, si spun ca era a mea pentru ca survenisera atatea modificari de-a lungul timpului, incat era enorm de departe de tema originala. Problema ei era ca nu avea optiuni de featured image, nu era reponsive si nici dimensiunile contentului nu erau cele mai fericite pentru mine, 620 de pixeli. Asa ca am ales o noua tema, care din punct de vedere tehnic satisface toate aceste detalii si de care sunt foarte multumit.
Cu toate acestea, parca mai lipsea ceva, si acel ceva am incercat sa-l aduc inapoi pe blog. Primul pas fiind sa aduc fundalul, se putea seta din optiunile temei si a durat cateva zeci de secunde. Apoi am adus culoarea albastru deschis care imi e atat de draga, fiind culoarea cerului, si tot nu am fost multumit. Am adus si logo-ul, acel omulet cu bratele deschise, oricand gata de o imbratisare. Dar tot nu era tot ce imi doream, asa ca am inceput sa-mi bag nasul tot mai adanc in codurile temei. Sa modific dimensiunile pozei de la inceputul articolului, sa ii schimb pozitia si, in cele din urma, mi-am dat seama ca drumul pe care merg are o singura finalitate. O tema care trebuie sa semene izbitor de mult cu vechea tema.
Am renuntat totusi la cateva elemente grafice si probabil la altele mai trebuie sa migalesc putin, dar in mare e gata. Noua tema arata ca vechea tema si asta ma face foarte multumit.
Cum spuneam si aseara, varianta asta actuala a temei chiar te reprezinta 🙂