Posted by Am scapat si de urs, si pe la 8-9 dimineata, cand a dat soarele si s-a facut cald in cort, am putut sa ma bucur si eu de o ora de somn ca lumea. Ne-am dat si intr-o cumpana home made si pe urma am inceput sa strangem.
Dupa ce am strans cortul si am mancat ceva, am coborat spre locul de parcare si de acolo pe jos pe drumul de 500 de metri impracticabil pe care totusi indraznisem sa-l urcam in noaptea anterioara cu masinile. La pestera am coborat prin niste scari impresionante in inima muntelui, de fapt printr-un aven principal prin care se facea accesul in pestera.
Pestera in sine m-a dezamagit, nu din cauza infiltratiilor de apa sau a aspectului stalagmitelor care era impresionant, cat de marimea pesterii sau a traseului urmat prin ea. Cam 100 de metri de poteca de lemn in sala mare. Am inteles ca e cea mai mare din Europa ca volum; de fapt, in realitate e o sala mare imensa si vreo doua colturi cu stalactite si stalagmite. Macar acolo vreo 300 de metri sa fi mers prin ea. A fost mai impresionanta coborarea pe peretele aproape vertical al avenului decat pestera in sine. In parcare, o reprezentanta a tarii Motilor ne-a cantat din tulnic intr-un mod extraordinar. Eu unul nu am reusit nici macar sa scot un sunet prin ea.