Mai sa o vizitam, mai sa nu o vizitam. Deja parca eram satuli de pesteri. Pana la urma am decis sa mergem si la ea si sa renuntam daca se strica drumul. Drumul a fost ok pana in apropiere cand era un drum forestier mai dificil dupa cum spunea un satean. Comparativ cu gropile, santurile si stancile pe care le trecusem zilele trecute, drumul era excelent.
O pestera care merita vizitata mai ales de cei care poseda multa imaginatie. Pestera nu este amenajata si nici electrificata. Din cauza liliecilor care o populeaza, nu este in plan de a fi amenajata. Din pacate, ghidul era plecat cu niste probleme medicale, iar in locul lui era padurarul din zona. Tin sa precizez ca s-a descurcat de minune in a ne fi ghid. Aproape fiecare formatiune de roci din pestera semana cu ceva si astfel am vazut pietre sub forma diverselor animale, sub forma unor biserici, dar si un lacas in care se facea focul in preistoric. Dupa atata imaginatie nici nu mai stiam care din informatii sunt reale si care nu. Prima oara cand ne-a aratat locul in care se facea focul in preistoric ne gandeam ca e tot un exercitiu de imaginatie.