Webstock 2011 – O editie relaxata

Nu ma intrebati de ce naiba atunci cand ma gandesc la editia de anul aceasta primul cuvant care imi vine in cap legat de Webstock 2011 este: „relaxare”. Si eu ma mir de asta la fel de mult, datorita faptului ca eu erau destul de stresat pentru ca urma sa sustin o prezentare. Si totusi a fost o editie relaxata.

De ce spun asta? Pentru ca cunosteam pe majoritatea oamenilor de acolo, hai sa nu zicem toti dar cu sigurata 50% din ei ii cunosteam. Si pentru ca ii cunosteam m-am simtit intre prieteni. In al doilea rand altadata din dorinta de a socializa nu apucam sa mai si mananc, acum am socializat, am mancat apoi am avut iar o groaza de timp de socializare. Altadata nici nu apucam sa incerc sa manac ca erau organizatori calare pe noi, haideti in sala ca incepem iar. La prima sesiune de Pro Blogging dupa ce si-au terminat toti prezentarile au ramas cam 20 de minute pentru intrebari si discutii, ceeea ce mi-a creat din nou aceasi impresie de relaxare. De asemenea de multe ori ma intorceam noaptea de la conferinta secat de energie si rupt de oboseala, probabil ca si din cauza ca deja am mai invatat cate ceva intre timp, m-am intors destul de plin de energie si de entusiasmat si cu chef de munca.

Si cu toate astea aveam toate motivele ca eu sa nu fiu relaxat. La sesiunea in care am prezentat eu, erau speakeri Costin si Andrei, lucru care m-a facut din nou sa ma simt intre prieteni si sa nu am foarte mari emoti. Si emotile nu veneau din faptul ca trebuia sa vorbesc in fata unor oameni, nu am aceastsa frica de a vorbii in public, dar cand e vorba de cel  mai mare eveniment al anului si cand sti ca orice prostie spusa afecteaza evenimentul si automat si numele organizatorului care te-a pus pe lista de vorbitori, presiunea creste simtitor. Si pana la urma mi-a iesit bine.

De socializat, am socializat pana si cu persoanele care nu erau prezente la eveniment, ca din seria ce tampenii a mai facut Haotik, la Webstock am facut o confuzie, si discutasem ceva cu „cineva”, apoi am promis ceva „altcuiva” crezand ca e „cineva”, si nici nu stiu cum o sa rezolv situatia. Acum rand cand imi aduc aminte, dar jur ca nu stiu cum o sa pot da un singur „obiect” la doua persoane. Oricum nu ati inteles nimic asa ca trecem mai departe.

Ma gandesc ca ar trebuii sa spun si despre oamenii noi care i-am cunoscut, o domnisoara super simpatica pe care chiar vroiam sa o cunosc, noroc ca a venit ea la mine ca altfel ratam „intalnirea”, e vorba de Monica, apoi intamplarea a facut ca la gala premiilor sa stau langa Pyuric.

Nu spun nimic despre cei pe care deja ii cunosteam ca e o lista atat de lunga si sigur uit 2-3 si se supara. Imi pare rau ca nu l-am cunoscut pe Nebunia, pentru ca in ultima vreme se tot invarte pe langa mine prin online si nu reusim sa ne intersectam. Mai ales cand Cabral spunea la inceputul evenimentului ca el stie cate ceva despre primii 100 de comentatorii de la el de pe blog.

Inebunit dupa gadgeturi mi-a placut sa vad cum arata primul smartphone, daca venea cu unu real cred ca facea senzatie si ne bateam pe el eu si cu Dan Dragomir.

Mi-a placut la nebunie cum a prezentat Christen Krogh, si de modul in care a improvizat atunci cand nu mergea „telecomanda”. Ma gandeam cum se prezinta un proiect si ce dezastru o sa fiu eu.

Cifrele lui Vlad Petreanu mi-au confirmat inca o data, ca blogosfera mai are inca mult de munca, atat influencerii cat si cei mici.

Discursul Cristinei Bazavan a fost deosebit, si comparatia drumului pe care il are de facut un blogger cu drumul facut de o camila prin desert a fost interesanta.

Iarasi am ramas uimic cand au auzit ce se intreaba blogerii mari: Cand vine urmatorul val? Si desii ideile respective le mai auzisem la Costin, intrabarea asta chiar mi-a ramas in cap.

Si daca am uitat cate ceva, insemana ca am lasat special pentru alte articole care vor urma poate chiar in cursul zilei de azi.