Desi nu recunoastem in mod public, multi ne gandim la ea destul de des, unii cu speranta unui job mai bun sau mai bine platit, altii satui de presiunile puse de catre sefi, de comportamentul colegilor sau poate de alti factori care nu-mi trec prin cap acum. Cert e ca mai devreme sau mai tarziu ajungem sa ne dam demisia si sa pornim pe un nou drum.
Astazi, in tren, cineva mi-a povestit o intamplare amuzanta despre cum un coleg de-al ei si-a dat demisia. O sa regasiti povestea chiar la primul punct, apoi mi-am dat seama ca stiu si alte intamplari de genul si le-as putea lega intr-un singur articol. Si astfel, mi-au iesit din taste cele 7 moduri de a-ti da demisia.
1. In liniste
Aveam un coleg, odata, care s-a ridicat pur si simplu de pe scaun si a plecat. Imi amintesc si acum ziua in care s-a ridicat de la birou, si-a bagat portofelul in buzunarul de la spate si a spus: „Eu ma duc la plaja„. Toti am crezut ca e pus pe glume si CA ne face o farsa, in momentul cand a plecat pe usa. Chiar am ras pe seama asta. Dar de atunci nu l-am mai vazut niciodata.
2. Odata cu imprimanta
Un alt coleg ne povestea ca atunci cand o sa isi dea demisia, o sa ia si imprimanta cu el. Ne povestea cum o sa mearga cu imprimanta pe un camp si, cu o bata de baseball, o sa o faca praf. Din pacate pentru el, imprimanta noastra era mult prea mare, cam cat un xerox, asa ca nu a putut-o lua cu el la plecare, dar a avut grija in ultima zi sa vina ca americaniI, cu o cutie mare de carton, sa isi puna toate lucrurile in ea si sa plece cu ea in brate. Chestia asta cu imprimanta o avea in cap tot din filme.
3. Demisia sefului
In urma cu multi ani, pentru ca nu mai suportam seful pe care il aveam, i-am scris demisia, am semnat-o in locul lui si, intr-un moment in care seful cel mare a iesit din birou, m-am strecutat si i-am lasat-o pe masa. Bineinteles ca, „conu Iancu” s-a prins ca e o gluma si ca nu e semnatura lui „Bombonel” si si-a intrebat secretara: „Cine a facut mah asta, Dragos?„. Nu stiu de ce, dar de-a lungul vietii, cand se intampla ceva, lumea se intreba „Dragos?”.
4. Demisia vs bataie
Tot legat de povestea de mai sus, la un moment dat, nu am mai suportat si mi-am dat demisia. In drum spre o lucrare, „conu Iancu” intreba unul din sefii de departament: „Ce are, mah, Dragos, de ce si-a dat demisia?„, iar raspunsul a fost unul destul de clar „A zis ca il bate, daca mai ramane asa ca a preferat sa-si dea demisia„. Iar replica sefului cel mare a fost una pe care o sa o tin minte multa vreme: „Il inteleg… ca si mie imi vine sa-l bat uneori…„.
5. Prajiturele de adio
Am tot auzit de momentul in care pui pe masa sefului un tort sau o prajitura (dupa posibilitati) si scrisoarea de demisie. Ca sa-si mai indulceasca amarul pierderii tale. Nu am aplicat aceasta metoda, dar daca as aplica-o, dupa ce i-as prezenta demisia, i-as lua prajitura/tortul din fata si as manca eu, ca nu stiu ce e cu amarul lui, dar prefer sa-mi indulcesc viata.
6. Best prank
Uneori, daca faci o gluma indeajuns de buna sefului, s-ar putea sa nu fii nevoit sa iti dai demisia, ci pur si simplu sa te dea el afara. Ii poti lipi cu superglue picioarele scaunului, ii poti face o groaza de glume nesarate. Probabil nu le va gusta, se va enerva si te va da afara, dar stiti voi cum e, amintirile raman o viata.
7. In grup
Am vazut-o si pe asta si seful unei agentii cunoscute din .ro cred ca stie si el foarte bine povestea. Un sef si-a dat demisia, dar cum nu i-a convenit sa plece cu mana goala, a plecat si cu 90% din oamenii din echipa. Nu stiu cat e de funny, dar cred ca ne-am distrat destul cu celelalte metode pentu a vorbi si despre asta. Daca poti sa depui un dosar de demisii si nu una singura, de ce sa nu o faci si pe asta. Sau cred ca e destul de funny sa vezi ca, rand pe rand, intra in birou un angajat cu demisia, discuta cu tine si pleaca, dupa care intra inca unul tot cu demisia, si tot asa…. la un moment dat, incui biroul si pleci, ca nu mai e de stat.
La final, va mai dau un bonus, un articol extraordinar care merita citit, indiferent daca voi credeti ca vi se potriveste sau nu. Il gasiti aici.
Haha, si eu am adus prajiturele si suc acum 2 saptamani cand mi-am dat demisia. Bine, la fostul loc de munca asa se proceda, n-are nicio legatura cu indulcirea sefului care n-avea deloc nevoie de asa ceva, el fiind un tip foarte foarte de treaba 😀